|
||
|
Multe persoane resimt semnele unei acidităţi gastrice crescute, la care se adaugă piroza (arsuri la stomac) rebelă. Pacienţii resimt, pe lângă senzaţia de arsură la stomac, şi alte fenomene ca: regurgitaţii acide, spasme retrosternale, dureri în epigastru, spasm periodic al pilorului. |
||
|
S-a observat că majoritatea bolnavilor care se încadrează în simptomele mai sus descrise, prezintă variaţii foarte mari ale curbei glicemiei, având în acelaşi timp un sistem nervos foarte excitabil şi labil. Glicemia acestor persoane este pe nemâncate, mai mică de 95 mg de glucoză la 100ml de sânge (valoare relativ normală), concentraţie care, după ingerarea unei hrane bogate în glucide, creşte brusc, în cursul unei ore, până la nivele de 200-250 mg%. După încă o oră se constată o scădere la fel de bruscă a nivelului glucozei din sânge la valorile iniţiale. Se cunoaşte de mult timp faptul că există o corelaţie între nivelul glicemiei şi aciditatea gastrică. Se ştie că secreţiile stomacului cresc odată cu scăderea glucozei sanguine şi scad odată cu creşterea glicemiei. Scăderea bruscă a glicemiei, la mai puţin de două ore după masă, determină o sporire paralelă de secreţie gastrică acidă. Aceste variaţii mari ale nivelului glucozei sanguine determină majoritatea simptomelor de hiperaciditate rebelă. Hipoglicemia corelată cu hiperaciditatea gastrică poate provoca senzaţia de foame dureroasă (foame cu crampe). La suferinzii de ulcer gastric sau de gastrită hiperacidă, acest fenomen amplifică şi mai mult gastralgia provocată de spasm. Corectarea acestor simptome, de multe ori, este mai simplă decât pare. Din păcate, măsurile de tratament includ, în general, o medicaţie alcalină îndelungată cu bicarbonat de sodiu, pentru tamponarea excesului de acid clorhidric. Aceasta nu este întotdeauna cea mai fericită soluţie. Mulţi pacienţi care suferă de arsuri rebele, consideră că boala lor este cronică, fapt ce-i determină să folosească bicarbonatul de sodiu sau medicamentele ce conţin această sare, aproape în permanenţă. Ca urmare a acestui exces de sodiu se instalează hipertensiunea, şi edemul, fenomene care persistă şi după suprimarea administrării alcalinizantului. De asemeni, suprasecreţia gastrică poate determina o creştere exagerată a apetitului, care corelată cu hiperinsulinismul temporar conduce, în destule cazuri, la instalarea obezităţii. Luarea unor măsuri dietetice corecte pot avea urmări cu mult mai fericite. Aplicate just ele estompează până la dispariţia, de multe ori ireversibilă, a simptomului. Rezultatele nu sunt imediate, ci se obţin în câteva luni, poate chiar un an. |
||
|
Regulile dietetice trebuie să urmărească mai multe puncte. • Pacientul trebuie să beneficieze de mese dese (uneori chiar şi noaptea), reduse cantitativ, consumând hrană cu valoare energetică mai redusă. Prin acest mijloc se evită scăderea bruscă a glicemiei. De altfel, aceste persoane suportă greu foamea. Ei trebuie să se educe să nu mănânce mult şi rar, ci puţin şi des, chiar şi din 3 în 3 ore, dacă hrana e uşoară. • Din alimentaţie, se vor limita drastic, produsele sau ingredientele care conţin glucide cu absorbţie rapidă (zahărul rafinat, lichidele şi sucurile îndulcite, produsele de patiserie şi de cofetărie, pâinea albă, preparatele din făină albă, mierea), precum şi băuturile alcoolice. Această măsură împiedică creşterea bruscă a glucozei în sânge după mese. • În dieta zilnică trebuiesc introduse alimente de origine vegetală care au un conţinut ridicat de fibre. Nu sunt indicate, decât în cantităţi mici, vegetalele cu celuloză dură (leguminoase, cereale, seminţe oleaginoase), căci ele pot fi iritante pentru mucoasa gastrică, şi aşa foarte sensibilă. Fibrele vegetale provenite din frunze sunt mult mai potrivite. Celuloza, hemiceluloza şi pectinele din verdeţuri (salată verde, andive, frunze de gulii, frunze de ridichi de lună, spanac, pătrunjel verde, varză, frunze de mărar, etc.), întârzie absorbţia glucidelor energetice şi sunt elemente de balast ce dau senzaţia de saţietate. Totodată, în frunzele proaspete, pe lângă fibre se găsesc cantităţi importante de minerale, de vitamine şi mai ales de enzime, cu rol deosebit de important în normalizarea digestiei şi a metabolismului. Fibrele vegetale din frunzele proaspete, prezintă un alt mare avantaj. Ele alcătuiesc o ţesătură, ca un năvod, în care sunt prinse enzime şi microenzime, ce se eliberează treptat, fapt ce are repercusiuni pozitive şi de lungă durată asupra digestiei, absorbţiei şi metabolismului. Dar şi mai benefice sunt salatele pregătite din organele fragede ale plantelor spontane culese primăvara. Este foarte recomandat ca persoanele care suferă de piroză rebelă să nu rateze curele de primăvară. |
||
|
Aplicarea consecventă a acestor măsuri dietetice simple, corectează nu numai simptomul de hiperaciditate rebelă, ci şi manifestările colaterale (excitabilitatea nervoasă şi labilitatea emoţională). S-a constatat că pacienţii care au urmat o astfel de dietă, au devenit mai calmi şi mai echilibraţi. Se poate conchide că tratarea naturistă a simptomului de hiperaciditate gastrică rebelă cu fluctuaţii ale glicemiei rezolvă, în mare măsură, nevroza şi labilitatea psihică a pacienţilor. |
||
|
|
POZIŢIE
|
|||
 |
|||
|
|
|||
|
|
Legătura dintre aciditatea gastrică crescută, glicemie şi nevroză
|
||
|
TEME ASEMĂNĂTOARE
|
|
APROFUNDAT
|
|
|
|
|