|
||
|
Siropurile sunt produse concentrate dulci, mai mult sau mai puţin naturale, care trebuiesc consumate sau administrate doar în cantităţi mici, de preferinţă doar atunci când sunt indicate, ca îndulcitori sau ca siropuri oficinale. |
||
|
• Clasificarea siropurilor după destinaţie După modul de adresare, există mai multe tipuri de siropuri, ca: - siropuri alimentare, - siropuri oficinale, - siropuri dietetice. • Clasificarea siropurilor după materia primă din compoziţie După materia primă din compoziţie, exceptând compuşii cu putere de îndulcire, există: - siropuri din plante (fructe, legume, frunze, rădăcini, etc.), - concentrate sintetice sau semisintetice, - concentrate mixte (amestecul precedentelor). • Clasificarea siropurilor după modul de preparare După modul de preparare se obţin: - siropuri la cald (pot fi păstrate un timp îndelungat), - siropuri la rece (trebuiesc consumate repede). |
||
|
Siropurile din plante sunt extracte vegetale (sucuri naturale obţinute prin stoarcere, infuzii, decocturi, macerate) la care se adaugă mult zahăr. Adaosul standard de zahăr este de 640 g la 360 g lichid (Ovidiu Bojor, Octavian Popescu). Rolul zahărului din sirop este acela de a corecta gustul şi mai ales de a conserva produsul, prin faptul că, la concentraţia enunţată mai sus, microorganismele nu pot supravieţui. Majoritatea siropurilor se pregătesc la cald, ceea ce face ca înlocuirea zahărului cu miere de albine să fie contraindicată (mierea devine toxică atunci când este adăugată lichidelor mai calde de 40ºC - Gh. Mencinicopschi). De asemenea, înlocuirea zahărului rafinat cu zahăr invertit nu îşi are rostul, deoarece, cel din urmă, are o capacitate mai redusă de conservare şi nu este mai sănătos. Unele siropuri se pregătesc la rece, însă soluţia obţinută nu poate fi păstrată. În cazul acestor preparate este foarte recomandată folosirea mierii de albine. Cel mai simplu mod de obţinere a siropurilor la rece constă în scobirea unor organe vegetale suculente mai mari (gulii, ridichi negre, gutui, etc.) şi umplerea cavităţii obţinute cu zahăr sau mai bine cu miere. După câteva ore, în scobitură, se va acumula siropul. |
||
|
Oricât de naturale se pretind a fi, siropurile trebuiesc abordate cu prudenţă. • Beneficiile administrării siropurilor În doze mici, prestabilite, siropurile din plante, aşa cum este de exemplu acela de pătlagină, prezintă efecte farmaceutice certe, având avantajul de a nu încărca corpul cu substanţe de sinteză, aşa cum sunt acelea care abundă în medicamente. Absorbţia rapidă a siropurilor, împreună cu principiile lor active, prezintă de asemenea un avantaj în multe situaţii. Îndulcirea ceaiurilor alimentare sau oficinale, mai ales în cazul copiilor, cu siropuri plăcute la gust, dacă se face chibzuit, este binevenită, dacă nu există contraindicaţii. Băuturile răcoritoare obţinute prin diluarea siropurilor din plante cu apă sau apă minerală, sunt mai sănătoase decât similarele industriale, însă se cere cumpătare şi în această privinţă. • Neajunsurile administrării siropurilor A cădea în plasa a "100% natural", în cazul siropurilor, este o mare greşeală. Siropul este un produs oficinal, alimentar sau dietetic, foarte concentrat şi solubil, trebuind tratat ca atare. Prezenţa în compoziţia siropurilor a glucidelor cu absorbţie rapidă sub formă solubilizată (din soluţii monoglucidele şi diglucidele se absorb şi mai repede), prezintă principalul dezavantaj al acestora, de care trebuie întotdeauna să se ţină cont. |
||
|
Site-ul www.bioterapi.ro descrie în amănunt unele siropuri valoroase din punct de vedere terapeutic, dietetic sau alimentar, ca: - siropul de muguri de brad sau de molid, - siropul de coarne, - siropul de gulie, - siropul de violete (toporaşi) |
||
|
|
POZIŢIE
|
||||
 |
||||
|
|
||||
|
|
||||
|
|
Siropuri
|
|||
|
|
|
TEME ASEMĂNĂTOARE
|
|
APROFUNDAT
|
|
|
|
CUVINTE CHEIE
|