|
||
|
Ceara din stup, secretată de albine (ceara de albine), reprezintă materia primă necesară construirii pereţilor celulelor în care aceste insecte depozitează mierea (fagurii). Ceara pe care noi o folosim, se obţine prin centrifugare, separându-se astfel de miere, după care se topeşte în diferite recipiente, luând forma matricei. Între cerurile naturale, ceara de albine şi lanolina, sunt cele mai cunoscute şi utilizate. |
||
|
Ceara de albine prezintă însuşiri emoliente, cicatrizante, silagoge (stimulent al salivaţiei), epilatoare, antiinflamatorii şi nutritive asupra tegumentului. |
||
|
Ceara brută, se prezintă sub formă solidă şi lucioasă, de culoare albă, cenuşie, galbenă, brună, verzuie, sau roşcată (în funcţie de pigmenţii preexistenţi în miere). Ea se regăseşte solubilizată, de asemenea, în diferite unguente. Ceara folosită în apiterapie nu are voie să fie mai veche de 12 luni şi nu este voie să prezinte substanţe străine. Intern, ceara se poate mesteca şi apoi înghiţii şi sub formă de faguri. |
||
 |
||
|
Ceara din fagure şi ceara topită |
||
|
Mestecată, ceara de albine, detartrează, curăţă şi albeşte dantura, mai ales la fumători. De asemenea, sub această formă, stimulează secreţia salivară şi prin reflex pe cea gastrică, întărind, în acelaşi timpe, gingia (Fănică Voinea Ene). Prin faptul că stimulează secreţiile mucoasei stomacului, mestecatul cerii este indicat în anorexie şi hipoaciditate gastrică. Ca emolient şi dezinfectant, ceara din fagurii cu căpăceală, se recomandă în afecţiunile bronhopulmonare. De asemenea, mierea în faguri asigură o bună igienă a cavităţii bucale şi întăreşte vederea (Bojor, O., Popescu O). În aplicaţii externe, sub forma unor alifii, după ce a fost dizolvată pe baia de apă în diferite grăsimi (ulei vegetal, grăsime de porc, etc.), ceara de albine se dovedeşte benefică în cazul unor plăgi sau cicatrice mai vechi (urme de operaţii, arsuri, cheloizi, etc.). Ceara topită, aplicată pe piele, se foloseşte încă din antichitate în scopul epilării. Deşi au apărut mijloace moderne de înlăturare a surplusului de păr corporal, ceara a rămas cel mai sănătos şi eficient mijloc de epilare şi datorită faptul că exercită în mod natural acţiune dezinfectantă, cicatrizantă şi nutritivă asupra pielii. Unii cercetători, chiar sugerează că ceara albinelor ar avea un efect inhibant asupra foliculului pilos. Ca ingredient cosmetic, atunci când apare, ceara naturală de albine (din păcate, este înlocuită din ce în ce mai mult cu ceruri sintetice sau minerale, aşa cum este Ceara de Montana, care se extrage din cărbuni), prezintă un efect trofic pentru piele şi de reîntinerire asupra tenului. |
||
|
Ceara de albine nu se mestecă în caz de bulimie, hiperfagie, hiperaciditate gastrică, gastrită hiperacidă sau ulcer gastric (în toate aceste cazuri este contraindicată şi guma de mestecat). Extern, ceara nu se aplică pe rănile proaspete, pe supuraţii ori pe arsurile foarte recente, căci se formează o peliculă, sub care dezvoltarea microorganismelor anaerobe poate fi periculoasă. |
||
|
Ceara brută mărunţită sau fagurii, se mestecă, iar ceara dizolvată la cald în diferite grăsimi, se aplică extern. |
||
|
|
POZIŢIE
|
||||
 |
||||
|
|
||||
|
|
||||
|
|
Ceara de albine în apiterapie
|
|||
|
|
|
TEME ASEMĂNĂTOARE
|
|
CUVINTE CHEIE
|
|
|
|
POZIŢIE ÎN APITERAPIE
|