POLENUL ŞI PĂSTURA, CA PRODUSE NATURALE DIETETICE ŞI CURATIVE

  Polenul şi păstura, prin conţinutul mare de compuşi bio, se constituie în materii dietetice şi terapeutice deosebit de valoroase. Polenul crud (ca atare sau sub formă de păstura) şi polenul uscat (polen granule) provine de pe anterele florilor (vezi androceul), de unde este recoltat de albine şi apoi  depozitat pentru scurt timp în grămezi la nivelul picioarelor posterioare. După ce coşuleţele picioarelor din spate sunt pline cu polen, albinele transportă valorosul material în stup (vezi şi: polenul entomofil şi polenizarea entomofilă).

Albina recoltând polen de pe antera unei flori. Se observă ghemotocul de polen colectat la nivelul picioarelor posterioare

Albina recoltând polen de pe antera unei flori. Se observă ghemotocul de polen colectat la nivelul picioarelor posterioare


  Păstura, reprezintă de fapt un "polen înnobilat" prin intervenţia albinelor asupra ei în stup, fiind un produs mai valoros şi mai greu de procurat decât polenul obişnuit.

Forme terapeutice şi administrarea polenului şi a păsturii

  Polenul

  Polenul se administrează proaspăt (crud) sau uscat. Polenul uscat se prezintă sub formă de granule (polen granulat). Prin măcinarea granulelor de polen, dacă reţeta o cere, rezultă pulberea de polen.
  Există mai multe forme sub care se poate administra polenul, aşa cum se poate vedea mai jos.
  • Polenul proaspăt este deosebit de concentrat în principii active. Activitatea biologică a produsului crud se înjumătăţeşte în 5-6 ore de la recoltare (Fănică Voinea Ene).
   În stare crudă, acest produs al stupului, se administrează ca atare, câte 2-3 linguriţe pe zi, sau sub formă de băutură (vezi mai jos).
  • Băutura apicolă cu polen se realizează în borcane de sticlă, prin dizolvarea a 180 g miere în 800 g de apă. Solubilizarea mierii în apă se face fără încălzire, la temperatura obişnuită, căci altfel multe principii active, în special vitamine şi enzime, se vor pierde şi chiar vor rezulta substanţe toxice. Când dizolvarea este completă, se adaugă 50 g polen proaspăt sau uscat - sub formă de pulbere (granule măcinate). Totul se agită, lăsându-se, apoi borcanul astupat, 2 zile la temperatura camerei, timp în care se iniţiază procesele fermentative. Începând din a treia zi, băutura cu polen poate fi consumată, Înainte de fiecare administrare, lichidul se omogenizează cât mai bine. Se recomandă consumul unui pahar (200 ml) imediat după mase.
  • Pasta de miere cu polen se prepară amestecând mierea cu polenul uscat pulverizat (5 părţi miere, o parte polen uscat şi măcinat). Se prepară doar cât este necesar pentru o zi, după recomandări, uzual folosindu-se o linguriţă de praf de polen şi 5 linguriţe de miere. Se administrează din pasta obţinută, de obicei, câte 2 linguriţe după cele 3 mese principale.
  •  Polenul granulat (granulele de polen uscat) se păstrează maximum 12 luni (de preferinţă 6) în borcane de sticlă colorată, care se pod închide ermetic. Se administrează, imediat după mesele principale, iniţial în doze de atac de 30-40 g (4-6 linguriţe), apoi în doze de întreţinere de 15 g -20 g (2-3 linguriţe) (Fănică Voinea Ene).
  Pentru că în  masa de polen se pot dezvolta anumiţi paraziţi (mici acarieni şi insecte), se recomandă păstrarea produsului la o temperatură mai mică de 15ºC, prag sub care biologia şi înmulţirea acestor "intruşi" este frânată (L. Gheorghe, I. Tudor, M. Minoiu, C. Ianţa).
  Atunci când se administrează pentru prima dată granulele de polen, este recomandat să se înceapă cu o linguriţă de produs, care se ia cu puţină apă înainte de prânz, doza crescând treptat, până la o lingură, pe parcursul a două săptămâni (J. Valnet)
  • Pulberea de polen (polenul pulverizat) se obţine prin râşnirea granulelor chiar înainte de folosire De obicei, nu se administrează intern ca atare, ci intră în compoziţia băuturii şi pastei cu miere (vezi mai sus). Se mai foloseşte extern, prin pudrare sau în amestec cu ceaiurile specifice, în alopecie.

  Păstura

  • Polenul pastă are o valabilitate de 3 zile, perioadă care poate fi prelungită, până la o săptămână, dacă se ţine la frigider. Se administrează ca şi polenul sub formă de granule, însă la jumătate din cantitate. Acest produs greu de procurat, prezintă o acţiune biologică dublă, faţă de polenul uscat.

Calendarul tratamentelor cu polen

  O cură cu polen trebuie să dureze 30-40 zile, fiind urmată de o lună pauză, după care tratamentul poate fi reluat.
  Persoanele care folosesc întâia dată polenul sau care nu au recurs la acest produs apicol de mult timp, este bine să recurgă la o primă cură mai scurtă (8-20 zile - recomandat 14).

Recomandări terapeutice

  În dozele recomandate, polenul şi păstura acoperă necesarul multor aminoacizi, vitamine şi minerale, chiar tratând carenţele acestora. De aceea, cele două produse apicole, sunt recomandate, în primul rând, în formele de carenţă proteică, fiind foarte utile în stadiul de denutriţie.
  Tot datorită compoziţiei bogate în aminoacizi esenţiali şi în vitamine, polenul şi păstura se recomandă a fi administrate în unele boli care ating parenchimul hepatic (steatoză hepatică, hepatită toxică, hepatită cronică, ciroză).
  Medicii români care au studiat efectele polenului asupra bolnavilor hepatici (hepatită cronică, ciroză), în vremea când apiterapia era considerată o ramură "clinică" a medicinii (astăzi nu există disciplina de apiterapie în nicio unitate de învăţământ medical superior din România), adică în perioada 1965-1980, au raportat "rezultate ce depăşesc aşteptările" (Dr. M. Ialomiţeanu - Spitalul de Boli Infecţioase din Bucureşti) şi "o îmbunătăţire a rezultatelor analizelor clasice de disproteinemie, precum şi ameliorarea tulburărilor dispeptice" (Dr. D. W. Satmboliu - Spitalul de Boli Contagioase din Timişoara).
  Se poate apela cu încredere la polen sau păstură, ori de câte ori se urmăreşte creşterea rezistenţei generale a organismului.
  Ca adjuvant, ppolenul se dovedeşte de ajutor şi în alte afecţiuni digestive, ca: enterocolite, colite spastice, colite amoebiene, colibaciloze, rezecţii gastrice, spasme gastro-intestinale, diaree sau constipaţie cronică, tumori ale stomacului.
 Administrarea polenului în a doua jumătate a perioadei de sarcină şi în timpul alăptării se dovedeşte benefică, deoarece combate oboseala, scade retenţia azotată, reduce edemul şi frecvenţa toxemiei şi creşte calitatea laptelui matern.
  Între principiile active din polen, s-au identificat substanţe antiestrogenice, care se dovedesc de efect femeilor care prezintă exces de foliculină, prevenind sau chiar ajutând la tratarea unor afecţiuni care pot deriva din surplusul de hormoni estrogenici (tumori mamare, fibrom uterin, fibroză mamară).
  Toţi autorii care s-au aplecat asupra polenului apicol, recomandă administrarea acestuia, indiferent de sex, în disfuncţii caracterizate prin incapacitatea realizării actului sexual (impotenţă, frigiditate).
  Fănică Voinea Ene indică polenul, cu precădere în unele dereglaje neuropsihice, ca astenie, surmenaj, stres, migrene, insomnie, considerându-l util şi în multe alte afecţiuni, dintre care le menţionăm pe cele cardiovasculare: hipertensiune, cardiopatie ischemică, insuficienţă cardiacă, insuficienţă circulatorie periferică.
  Administrarea polenului, după Bojor şi Popescu, aduce multe beneficii sănătăţii organismului, acest produs natural recomandându-se ca: desensibilizant al reacţiilor alergice  provocate de polenul entomofil, stimulent imunitar, antioxidant şi energizant. Autorii mai sus menţionaţi susţin utilitatea deosebită a polenului în geriatrie (atenuarea proceselor fiziologice care însoţesc îmbătrânirea) şi gerontologie (diminuarea fenomenelor degenerative asociate procesului de îmbătrânire). În ceea ce priveşte folosirea polenului ca produs antialergic indicat pentru  atenuarea simptomelor aşa numitul "guturai de fân", noi recomandăm administrarea pastei de miere cu polen, la care se adaugă un vârf de cuţit de seminţe măcinate de negrilică. Preparatul se testează înainte de folosire, înafara perioadei de criză alergică, renunţându-se la acesta dacă apar manifestări secundare.
  Efecte favorabile, după administrare polenului, se constată şi în cazul copiilor. Curele cu acest produs apicol sunt recomandate în special în cazul copiilor întârziaţi mintal, rahitici, anemici sau al celor care prezintă întârzieri sau deficienţe în dezvoltarea fizică (L. Gheorghe, I. Tudor, M. Minoiu, C. Ianţa).


  În completarea tratamentului cancerului, Geiculescu recomandă folosirea păsturii, iar în caz de prostatită sau hipertrofie de prostată, autorul indică administrarea polenului uscat.

Reacţii adverse

  La administrarea polenului, pot să apară, uneori, diferite reacţii alergice. Cei care utilizează pentru prima dată produsul apicol, trebuie să recurgă la cantităţi mici (o linguriţă), mărind doza de la o zi la alta. La o primă utilizare, este posibil să apară manifestări alergice de mică amploare, care cedează definitiv în câteva ore sau zile.
  De cele mai multe ori, polenul desensibilizează răspunsul organismului la agenţii capabili să producă alergii, cazurile în care el însăşi se comportă ca alergen fiind destul de rare, însă nu excepţionale.
  Administrarea îndelungată, fără pauze a polenului poate provoca tulburări hormonale.

Contraindicaţii, precauţii

  Nu este indicat să se administreze polen persoanelor cu excitabilitate sexuală, psihică sau nervoasă crescută. De asemenea, în majoritatea hiperfuncţiilor hormonale (cu excepţia excesului de foliculină), acest produs apicol trebuieşte evitat sau mult limitat.
  În caz de obezitate hipercolesterolemie şi hipertrigliceridemie, tratamentul cu polen cere îndrumare şi supraveghere  competentă

BIOTERAPII ® este o marcă înregistrată la OSIM. Toate drepturile rezervate 2006 - 2016. Utilizarea acestui site, impune respectarea unor termeni şi condiţii (mai multe).
  POZIŢIE

Polenul şi păstura, ca produse naturale dietetice şi curative
  TEME ASEMĂNĂTOARE

  BLOG

  CUVINTE CHEIE

  POZIŢIE ÎN APITERAPIE