|
||
|
"Voinţa pacientului de a se vindeca, este mai importantă decât orice tratament" Percept de bază în medicina orientală |
||
|
Placeboterapia este o practică foarte complexă, care conduce la îmbunătăţirea stării de sănătate, prin obţinerea efectului Placebo. |
||
|
Efectul Placebo este cunoscut de mult timp şi constă în obţinerea unei ameliorări sau vindecări a unei afecţiuni, folosindu-se substanţe sau metode neutre, fără acţiune specifică asupra organismului, pacientul fiind convins că a recurs la un tratament activ şi concret asupra bolii sale. Rezumând, se poate conchide, că efectul Placebo, este un mijloc curativ cert, care rezultă exclusiv din încrederea pacientului în medicament, metodă şi în terapeut, şi prin toate acestea, în propria sa vindecare. Dr. Arcadie Percek (1995), citează un experiment efectuat de către prof. Joyce de la London Hospital, care căuta să analizeze substratul ştiinţific al efectului Placebo. Astfel, unui lot de studenţi de medicină, care prezentau diverse suferinţe înrudite, li s-a administrat o soluţie roşie, prezentată ca fiind un medicament din ultima generaţie, dar care nu era altceva decât apă distilată colorată. Rezultatele au fost surprinzătoare, înregistrându-se 36% cazuri de vindecare şi 42% cazuri de ameliorare. |
||
|
Aqua fontanis Înainte de alte explicaţii, dăm mai jos compoziţia acestei poţiuni, utilizate în trecut cu succes, aproape ca un panaceu. 100 ml Aqua fontanis, conţine; Illa repetata (40 ml), Eadem distilata (12 ml), Hydrogenenii protoxidati (0,32 ml), Nil aliud (0,25 ml). Sub formă de poţiuni sau pomezi, cu acest remediu se vindecau diverse boli, unele dintre ele grave. Analizând cu atenţie compoziţia mai sus dezvăluită, cunoscătorii, pot observa că nu este vorba despre altceva, decât despre apa de fântână (Arcadie Percek, 1995). Extractum hydricum cortex fructis Mallus domestici Sub această sofisticată denumire, se ascunde o simplă infuzie realizată din coji de mere. Desigur că, existenţa principiilor active într-un astfel de extract hidric, face ca preparatul să nu fie propriu-zis de tip Placebo, însă "banalitatea" preparatului, nu prezintă încredere multora, şi din acest motiv şi efectele curative vor fi mai slabe, atâta timp cât se cunoaşte realitatea. Pe această temă dr. Jean Valnet (1987) scrie: "Desigur, a fi rar, a veni dintr-o ţară îndepărtată, a purta un nume necunoscut, bizar, sunt tot atâtea consideraţii care fac un produs "valoros" şi de care mărul, trebuie s-o recunoaştem, este în întregime lipsit. Pentru a fi totuşi utilizat, Henri Lecrerc preconiza să li se prescrie snobilor îmbâcsiţi la articulaţii infuzia de coji de mări sub denumirea mai sus menţionată, sau sub termenii de "infuziune de epicarp" sau de "apozema de Mallus communis". Toate acestea le vedem şi astăzi. Peste tot se vorbeşte şi se scrie de "miraculoasele" fructe pomelo şi de "nemaipomenitul" peşte pangasius, produse care nu excelează nici prin gust şi nici prin proprietăţile curative sau dietetice, dar care atrag prin exotismul lor, mult mai mult decât "banalele" coacăze sau decât păstrăvii autohtoni. De asemenea, puţini au încredere într-un "banal" ceai realizat din plante autohtone, dar se dă năvală la produse cu "ingrediente naturale" cu denumiri interesante şi necunoscute, de multe ori inventate de producător, tocmai din acest motiv. Acelaşi lucru se constată în cazul mierii. Deşi Romania are un potenţial apicol fantastic, consumul de miere aici, este cel mai mic pe cap de locuitor din Europa. Cu toate acestea, se dă năvală la miraculoasa miere exotică Manuka, care, desigur, este sănătoasă, dar nu este cu nimic mai superioară mierii naturale autohtone folosite în apiterapie. |
||
|
Dacă ecoul psihologic pozitiv poate avea un efect atât de benefic asupra pacientului, există şi un revers al medaliei, în cazul în care acest ecou psihologic este negativ. Orice efect negativ somato-psihologic provocat de actul terapeutic necorespunzător este de natură iatrogenă. Iatrogenia, ca şi placeboterapia, este complexă, iar prin efectele ei negative, ar merita mai multă atenţie (mai multe despre iatrogenie). |
||
|
Placeboterapia prin sugestie, poate avea efecte dintre cele mai pozitive, după cum am arătat mai sus, dar devine cu uşurinţă un apanaj la şarlatanilor şi al celor care aleargă după profituri, bazându-se pe naivitatea şi snobismul multora dintre noi. Este cu mult mai corect, ca pacientul cunoscând realitatea să fie încurajat şi ajutat să se autoîncurajeze în scopul obţinerii vindecării sau a ameliorării suferinţei sale. Dar orice colaborare în acest sens, trebuie să fie activă, ceea ce înseamnă participarea reală a pacientului în actul vindecării, şi care implică ceea ce am numit "stres blând". Repeăm aici conceptul medicinii tradiţionale orientale: "Voinţa pacientului de a se vindeca, este mai importantă decât orice tratament". |
||
|
Într-un fel sau în altul, placeboterapia este un tratament prin încredere, şi mai profund, o terapie prin credinţă. Probabil că cei care susţin că nu îţi este dată o boală, dacă nu posezi şi germenii vindecării în tine, au dreptate. Însă pentru a stârni acest vast angrenaj al regenerării, este nevoie, în primul rând, de o reală voinţă îndreptă înspre vindecare. Dacă între psihicul pacientului şi tratamentul aplicat acestuia nu se naşte o alianţă născută pe încredere şi colaborare, este de aşteptat ca şi cel mai sofisticat şi mai costisitor mijloc terapeutic, să fie sortit eşecului. |
||
|
|
POZIŢIE
|
|||
 |
|||
|
|
|||
|
|
Placeboterapia
|
||
|
|
|
|
|
TEME ASEMĂNĂTOARE
|
|
CUVINTE CHEIE
|