|
ACŢIUNEA TERAPEUTICĂ A DROJDIILOR
|
|
Virtuţiile drojdiilor se cunoşteau încă din antichitate, atât sub aspectul proprietăţilor fermentative cât şi a efectelor curative.
|
||
|
Referinţe
|
||
|
Sistematică
|
Botanică
|
Alimentaţie şi biotehnologie
|
|
Regn, încrengătură, clasă
|
||
|
Cercetările efectuate în ultimii 50 de ani, mai ales asupra speciei Saccharomyces cerevisiae, au pus în evidenţă existenţa unui grup extrem de larg de substanţe, majoritatea compuşi aminaţi. Entuziasmul acestor descoperiri a făcut ca drojdia de panificaţie, denumită frecvent dar impropriu; drojdie de bere să fie considerată, în deceniul al şaptelea al secolululi trecut, drept "aliment minune". Deşi utilizarea drojdiei atât în alimentaţie, cât şi în terapii prezintă anumite neajunsuri, totuşi, şi cei mai sceptici specialişti, recunosc azi faptul că în componenţa acestor organisme unicelulare, intră o bogăţie de principii active nemaiântâlnită la alte vieţuitoare, reunite sub denumirea actuală de ; complex natural albumino-vitaminos.
|
||
|
FORME TERAPEUTICE
|
||
|
În terapiile naturiste se folosesc astăzi doar formele uscate de drojdii selecţionate ale speciei Saccharomyces cerevisiae.
În farmacii, se găsesc tablete care conţin extracte uscate ale speciei Saccharomyces boulardii, utilizate ca probiotice. Drojdia uscată, înaltă sau joasă, se comercializează în magazinele alimentare ca agenţi naturali de coacere a aluatelor (a nu se confunda cu praful de copt). Formele umede (vii) nu sunt recomandate pentru utilizarea oficinală, deoarece produc fenomene fermentative nedorite şi înhibă biosintezele microflorei intestinale utile. Acest inconvenient se întâlneşte şi la preparatele alimentare dospite, indiferent din ce drojdii au fost realizate, mai ales dacă acestea sunt foarte proaspete. Valoare curativă prezintă şi drojdia de Torula. |
||
|
PRINCIPIILE ACTIVE DIN DROJDIA DE PANIFICAŢIE
|
||
|
În drojdii s-au identificat existenţa unor proteine complexe, între care predomină albuminele. Albuminele proprii speciei Saccharomyces cerevisiae conţin 16 aminoacizi.
Drojdia este foartă bogată in complexul vitaminic B, întrecând, sub acest aspect orice alt produs natural. Mai conţine biotină şi vitamina D, acid paraaminobenzoic, acid pantotenic. S-au identificat în ciupercă, existenţa a 18 vitamine. Drojdia este săracă în vitaminele A, B12, E şi C. În componenţa prafului uscat de drojdie intră şi numeroase minerale, mai ales potasiu, fosfor, fier, magneziu, iod, mangan, crom, seleniu. Fierul din ciupercă este legat organic, eliberându-se treptat şi fără a provoca stres oxidativ. Drojdia, Saccharomyces cerevisiae mai conţine glucide, lipide, enzime, acizi nucleici şi ATP. Drojdiile odată "trezite la viaţă" dezvoltă o activitate enzimatică intensă, prin prezenţa a numeroşi fermenţi, unii dintre ei cu activitate biologică în organismul uman. Se remarcă prezenţa unor enzime capabile să catalizeze hidroliza lipidele neutre, cu eliberare de acizi graşi mononesaturaţi (oleic). Toate aceste principii, fac din drojdie un similar al algelor naturale, pentru populaţiile aflate la depărtare de zonele litorale. |
||
|
ACŢIUNE CURATIVĂ
|
||
|
Drojdia se utilizează în bioterapie ca adjuvant al unor tratamente de bază.
Datorită compoziţiei complexe, drojdia prezintă următoarele efecte: -vitaminizante -antianemice -antirahitice -antitoxice -mineralizante şi remineralizante -neuroprotectoare (protectoare ale sistemului nervos) -miotonice, inclusiv cardiomiotonice -tonic endocrine (stimulente ale glandelor endocrine) -hipocolesterolemiante |
||
|
RECOMANDĂRI
|
||
|
Drojdia uscată, administrată intern, se dovedeşte ameliorativă într-o serie de afecţiuni ca:
-tulburări de creştere şi dezvoltare ale copiilor şi adolescenţilor (întârzieri de creştere, pubertate întârziată, rahitism, anemie) -dereglări metabolice (carenţe vitamino-minerale, obezitate -intensifică arderea grăsimilor, hiperglicemie, hipercolesterolemie) -intoxicaţii de orice natură -boli produse de levuri (acţiune prin inhibiţia de concurenţă) -tulburări hormonale (diabet, insuficienţă hipofizară, hipotiroidie, tulburări ale ciclului menstrual carcterizate prin întârzieri şi flux slab) -disfuncţii nervoase şi neuromusculare (stres, oboselă, surmenaj, astenie, neurastenie, nevroze, enurezie, scăderea performanţelor intelectuale) -afecţiuni cardiovasculare (ateroscleroză, hipertensiune, anghină pectorală, insuficienţă cardiacă, ascită provocată de tulburări ale venei porte, edem de origine capilară sau cardiacă) -boli digestive (gastrite, gastroentrocolite infecţioase, enterite muco-membranoase, colite pseudomembranoase, ulcer gastric, constipaţii, dischinezii biliare, colecistită, ciroză, litiază biliară) Foarte benefică se dovedeşte a fi în: -concepţie planificată, sarcină şi alăptare În aplicaţii externe, drojdia se utilizează în: -afecţiuni la nivelul mucoasei bucale (stomatite, glosite, afte, candidoză, ragade) -afecţiuni ale mucoaselor genitale sau anale (candidoză, ulceraţii) -boli de piele (ulceraţii tegumentare, alopecie, pitiriazis. Drojdia folosită în administrare internă, dacă se sincronizează cu aplicarea ei externă, este folositoare în: -acnee (aplicaţiile externe se fac cu precauţie), furunculoză |
||
|
CONTRAINDICAŢII
|
||
|
Deşi administraea sau, după caz, aplicarea externă corectă a drojdiilor nu provoacă dereglaje importante, este bine totuşi, să se evite utilizarea ciupercii în următoarele dereglaje:
|
||
|
INTERN
|
-insuficienţă renală
-steatoză hepatică -hipervitaminoze B -colite diareice persistente, cronice sau recidivante(cu excepţia colitelor pseudomembranose), mai ales colite de fermentaţie -hipertiroidie -acromegalie -hipermenoree -hipoglicemie |
|
|
EXTERN
|
-Seboree (deşi are efecte degradante asupra excesului de gliceride produs de foliculul pilosebaceu, drojdiile conduc la formarea unui exces de acid oleic, ca produs de catabolism, substanţă iritantă pentru glanda sebacee şi pentru pielea sensibilă)
|
|
|
ADMINISTRARE, APLICARE
|
||
|
Drojdia se administrază numai între mese. Este bine ca praful de drojdie să se amstece în părţi egale cu o pulbere realizată prin măcinarea fină (râşnire) a fructelor de chimen, fenicul, anason sau coriandru.
Se administrează o linguriţă de drojdie sau două linguriţe de amestec de pulberi, drojdie-fructe uscate carminative, dizolvate în lichide reci (sub 18 grade); ceai, apă minerală, apă, de 2 ori pe zi. Pentru uzul extern se foloseşte o soluţie de apă în care se dizolvă drojdia (o lingură la fiecare sfert de litru de apă folosit). Se fac băi locale, gargarisme sau badijonări cu acest preparat. |
||
|
CALENDARUL UZULUI INTERN
|
||
|
ETAPA
|
DURATA
|
OBSERVAŢII
|
|
TRATAMENT
|
3 săptămâni
|
în fiecare săptămână se face o pauză de 2 zile (se administrează 5 zile consecutiv)
|
|
PAUZĂ
|
3 săptămâni
|
după încheierea pauzei, tratamentul se poate relua
|
|
Mai multe informaţii despre drojdii (compoziţie, utilizare terapeutică, utilizare cosmetică, etc.) în FITOENCICLOPEDIA 1.01(Enciclopedia lumii vegetale şi a mediului înconjurător), versiunea completă.
|
||