CÂTEVA SFATURI NATURISTE UTILE ÎN HERPES
  Herpesul este o boală cronică, cu crize recividante, cu un caracter mai mult inestetic şi supărătoar decât periculos. Afecţiunea prezintă şi o parte pozitivă, prin faptul că  semnalizează alte dereglaje sau afecţiuni fiind, în acest sens, un barometru util sănătăţii. Tratamentul naturist al herpesului trebuie să ţină seama şi de acest aspect.
REFERINŢE
Agentul patogen
Afecţiunea
SFATURI ALIMENTARE
  Bolnavul de herpes este bine să evite în perioadele eruptive, grăsimile animale şi carnea grasă (slănina, unsoara, untul, smântâna, carnea de porc, etc) precum şi păstăile ori boabele leguminoaselor (fasole verde, mazăre verde, boabe de soia, de linte, de fasole sau de mazăre, precum şi arahidele). Nucile şi ciocolata stimulează şi ele proliferarea virusului.
  Se recomandă să se evite hrana care conţine aditivi alimentari.
  Dintre alimentele cu acţiune antiherpetică, se recomandă cele bogate în lizină.
  Aportul fructelor şi a legumelor proaspete în dieta bolnavului de herpes trebuie să fie mare. Datorită conţinutului ridicat în vitamina C, acestea contribuie la înhibarea virusului.
FITOTERAPIE
  Există mai multe reţete fitoterapeutice folosite în tratamentul herpesului. În alcătuirea acestora se folosesc plante care prezintă efecte antivirotice şi care acţionează ameliorativ şi asupra bolilor consecutive.
  Recomandăm o infuzie preparată din: busuioc de câmp (Prunella vulgaris), trifoi roşu (Trifolium pratense), pelin (Artemisia absinthium), coajă de măr (Malus domestica).
  Cercetările efectuate asupra busuiocului de câmp, cunoscută şi sub denumirea populară de busuioc sălbatic, au pus în evidenţă prezenţa unor substanţe care înhibă HSV 1 şi HSV 2, neprezentând efecte asupra altor viruşi. Acţiunea antivirotică de spectru îngust, îndreptată strict spre  virusul herpesului, a făcut ca busuiocul sălbatic, plantă spontană foarte frecventă la noi, să fie  a inclusă  în rândul plantelor oficinale specifice în tratamentul acestei afecţiuni.
  Prezenţa pelinului în mixtură nu este nici ea întâmplătoare. Pe lângă acţiunea ei antivirotică benefica în herpes, principiile din plantă remediază dereglajele gastrice, în special indigestia, cauză favorizantă frecventă în erupţiile bubelor dulci.
  Mixtura se obţine prin amestecul omogen şi egal al componentelor vegetale uscate.
  Ceaiul se administrează intern  (infuzia se realizează dintr-o lingură de drog la o cană de apă, administrându-se două astfel de ceaiuri zlnic) şi se aplică extern sub formă de cataplasme sau spălături (infuzia se realizează din 4 lingură de drog la o cană de apă).
  Amestecul de plante prezentat mai sus, se poate simplifica prin înlocuirea busuiocului de câmp şi a trifoiului roşu cu conuri de hamei (Humulus lupulus).
 Erupţiile de pe buze, cele mai frecvente ca manifestare în herpes, mai pot fi tamponate cu suc proaspăt de gulie sau cu frunzele zdrobie ale acestei legume.
  În tratamentul herpesului, se mai recomandă utilizarea drojdiei.