MĂSURI NATURISTE, DIETETICE ŞI CURATIVE, SPECIFICE LTIAZEI URINARE OXALICE

MĂSURI NATURISTE, DIETETICE ŞI CURATIVE, SPECIFICE LTIAZEI URINARE OXALICE

înapoi

Litiaza urinară oxalică, având o caracteristică endogenă pronunţată, răspunde mai greu la dietă şi tratament, pretinzând, din acest motiv, răbdare şi perseverenţă. O altă dificultate cu privire la abordarea acestei afecţiuni, constă în lipsa unui răspuns litotritic cert la modificările controlate ale pH-ului urinar sau sanguin.

ABORDARE GENERALĂ

REGIMUL ALIMENTAR

  Excluderea din dietă a produselor cu mult acid oxalic, nu duce la rezultate spectaculose, deoarece hiperoxaluria este menţinută în organism de către perturbări metabolice de ordin intern. Cu toate acestea, reducerea acidului oxalic endogen la un nivel care să nu depăşească 60 mg. zilnic este obligatorie, în primul rând ca o măsură de menajare a unor sisteme enzimatice, şi apoi ca măsură de blocare a elementului litogenetic.
  Alcătuirea dietelor trebuie să ţină în mod permanent seama, atât profilactic cât şi curativ, de cantitatea de acid oxalic şi oxalaţi din sursele de hrană (vezi tabel).
  Se exclud din alimentaţie alcoolul, carnea grasă şi grăsimile animaliere (cu excepţia peşelui gras), ouăle, semipreparatele, conservele, apele minerale carbogazoase şi sucurile industriale.
  Trebuie să se ţină seama şi de aportul de glucide, în ansamblul unei diete în care se urmăreşte reducerea din meniul zilnic al alimentelor oxalifore.
  Fructele cele mai recomandate (este bine să se consume zilnic) sunt: lămâile, grapefruitul, merele, strugurii, merişoarele, măceşele, bananele, pepenii, cireşele şi vişinele.
  Cele mai bune legume sunt: castraveţii, gulia, frunzele de pătrunjel.

FORMULE FITOTERAPEUTICE

  Ceaiul de bază, preparat sub formă de infuzie, va conţină princcipii litolitice, litotritice, dezinfectante şi antispastice.
  Se vor folosii, în părţi egale, următoarele plante: turiţa mare (Agrimonia eupatoria) -partea aeriană înflorită, Cinci degete (Potentilla reptans) -partea aeriană înflorită [se poate înlocui cu herba de coada racului (Potentilla anserina)], merişor (Vaccinum vitis-idae) -frunze [se poate înlocui cu frunze de afin (Vacinum myrtillus)], coada şoricelului (Achillea millefolium), mentă (Mentha sp.) -frunze, urzică (Urtica dioica) -frunze.
  În caz de microlitiază, ca preventiv sau în perioada de eliminare a pietrelor, acestui amestec i se mai adaugă următoarele plante cu proprietăţi dezinfectant-diuretice.
  Mesteacăn (Betulla pendula) -frunze, albăstrele (Centaurea sp.) - flori, porumb (Zea maydis) - mătasa, coada calului (Equisetum arvense) -partea aeriană.
  Dacă apare hematuria, precum şi în periodele de colică, ceaiul de bază va mai conţine: Traista- ciobanului (Capsella bursa-pastoris)-partea aeriană înflorită, Talpa gâştii (Leonurus cardiaca)- terminaţiile înflorite, levănţică (Lavandula angustifolia)- flori. Când hematuria nu cedează, se prepară un decoct antihemoragic, care se administrază separat, din coajă (scoarţă) de stejar (Quercus sp).
  În mixtură toate plantele trebuie să fie în cantităţi egale. Ceaiul se prepară prin infuzare (1 lingură amestec mărunţit şi bine omogenizat de plante la o cană cu apă). Se administrează de 2-3 ori pe zi, câte un astfel de ceai.