SFATURI NATURISTE UTILE ÎN COLITA ŞI ENTEREROCOLITA CRONICĂ
  Colita şi enterocolita cronică sunt suferinţe îndeajuns de complexe, încât abordarea acestora, să ceară o strategie de ansamblu, o singură măsură luată într-o direcţie sau în alta soldându-se cu rezultate minore.
REFERINŢE
INDEX TERAPEUTIC
INDEX TERAPEUTIC
APARATE ŞI SISTEME
ATITUDINEA FIZICĂ ŞI PSIHICĂ ÎM SUFERINŢELE INFLAMATORII CRONICE ALE INTESTINULUI GROS
  Deorece psihicul este întodeuna implicat în aceste tulburări, pacientul trebuie să evite situaţiile conflictuale şi să găsesacă metode de relaxare, de detensionare pentru a nu cădea pradă stresului. Vor fi evitate eforturile fizice mari, surmenajul, emoţiile negative, frigul sau căldura prea mare. Perioada de somn trebuie să fie suficientă iar pe parcursul unei zile se vor face câteva repaosuri, de 30-60 de minute, în poziţia şezând sau culcat. Oricum, este bine ca odihna de peste zi să fie predominant activă, însă fără nici un exces.
REGIMUL ALIMENTAR ADECVAT ÎN COLITA ŞI ENTEROCOLITA CRONICĂ
  Reuşita tratamentului acestor afecţiuni este condiţionată în mare măsură de regimul alimentar. Este foarte importantă atât deprinderea unui  mod de hrănire corespunzător cât şi calitateta alimentelor.
  Pacientul bolnav de colită sau enterocolită cronică trebuie să se obişnuiască să mănânce în linişte, la ore regulate, să mestece suficient timp hrana în gură, să evite alimentele prea calzi sau prea reci şi să abordeze un regim de cruţare digestivă.  Se recomandă 5 mese, moderate cantitativ, pe zi. În timpul meselor, suferindul de enterocolită sau colită cronică nu se va grăbi, nu va conversa, nu va citi şi nu va urmări televizorul sau radioul.
  Este necesar ca sursele bogate în glucide cu absorţie rapidă să fie reduse drastic. Consumul de lichide imediat înainte şi după masă are efecte negative asupra intestinelor.
  Este necesar să se renunţe la condimente, băuturi alcoolice, conserve, carne grasă, alimente greu digerabile, conserve, semipreparate, mezeluri, zahăr rafinat. Sarea de bucătărie se va folosi cu "zgârcenie", excluzându-se în totalitae în caz de edem. Fumatul este interzis. Dieta neiritativă cere excluderea alimentelor cu celuloză brută (cereale integrale, tărâţe) precum şi a hranei prăjite.
  Dieta trebuie să fie echilibrată, uşoară, dar să conţină toate principiile alimentare (aminoacizi, săruri minerale, vitamine, acizi graşi esenţiali, glucide), pentru a nu se ajunge la malnutriţia alimentară de insuficienţă. Cu excepţia crudităţilor vegetale, mâncarea va fi întodeuna gătită şi se va servii cât mai des caldă sau călduţă.
  Raportul dintre glucide şi proteine trebuie adjustat în funcţie de fenomenele de fermentaţie (întreţinute de glucide) şi cele de putrefacţie (întreţinute de proteine).
  În fazele subacute şi acute ale acestor boli se va pune o mare însemnătate pe hidratarea şi rehidratarea corespunzătoare a organismului. În aceste perioade, se vor consuma ceaiuri uşor îndulcite cu miere, supe de zarzavaturi, mere rase fără coji şi sâmburi, sucuri de legume şi fructe.
  În caz de diaree, până la formarea corespunzătoare a scaunelor, dieta va include alimente antidiareice (afine, brânză prospătă de vaci, orez).
  CU EXCEPŢIA MIEZULUI RAS DE MERE, ÎN PERIODELE DE CRIZĂ ŞI PÂNĂ LA REFACEREA SCAUNELOR, NU SE VOR ADMINISTRA FRUCTE, LEGUME PROSPETE ŞI LAPTE. Însă, dacă apare constipaţia, aceste alimente se pot dovedi benefice.
  Se ştie că bolnavii de colită şi enterocolită nu tolerează foarte bine fructele prospete şi alte crudităţi vegetale. Totuşi, pe baza unor observaţii clinice, M. Pevzner constată că un regim alimentar alcătuit exclusiv din vegetale crude, prescris periodic pentru 2 zile, după ce produce în primele 24 de ore o recrudescenţă a durerilor abdominale şi uneori chiar o creştere uşoară a temperaturii şi a VSH, aduce începând cu a doua zi, o ameliorare destul de semnificativă a afecţiunii, astfel încât chiar pacientul cere repetarea curei. Zilele periodice de crudităţi trebuie alese cu grijă.
FITOTERAPIE
  Recomandăm ca în alcătuirea formulelor fitoterapeutice pentru colita şi enterocolita cronică să se includă muşeţelul (Mathricaria chamomilla), în cazul copiilor sau coada şoricelului (Achillea millefolium), în cazul adulţilor. Aceste plante prezintă proprietăţi antiinfecţioase, antiinflamatorii şi calmante, asupra tubului digestiv.   Principile active din plantele recomandate trebuie să conţină taninuri şi uleiuri volatile neiritante (azulene, eugenol, mentol, mentonă).
  În colitele şi enterocolitele de fermentaţie se  poate utiliza cu succes o infuzie preparată din:
  -flori de coada şoricelului (Millefoli flos)-adulţi, sau de muşeţel (Chamomillae flos)-copii [2 părţi]
  -frunze de anghinare (Cynarae folium) [1 parte]
  -mentă, partea aeriană sau frunze (Menthae herba) [1 parte]
  -fructe usacte de chimen, numite impropriu seminţe, în prealabil măcinate (Carvi fructus) [1 parte]
  Din amestecul bine omogenizat şi mărunţit, se prepară un ceai prin infuzare, folosindu-se o linguriţă de drog pentru copii şi două pentru adulţi, la o cană de apă. Se administrează câte un ceai, de 2-3 ori pe zi, înainte cu 30 de minute înainte de mesele principale. Dacă nu apar fenomene de fermentaţie, anghinarea va fi înlocuită cu pelinul (Absinthi herba).
  
În colita şi enterocolita cronică, rezultate bune se obţin şi apelând la un decoct obţinut din părţile subterane ale cerenţelului (Gei radix) în amestec cu muşeţelul sau coada şoricelului. Decoctul se prepară din 2 linguriţe de amestec mărunţit la 300 ml. de apă. Se fierbe până ce rămân 200ml apă şi se bea dimineaţa pe stomacul gol.
  Pe lăngă aceste ceaiuri, se recomandă utilizarea seminţelor sau a uleiului de in. Mucilagiile din seminţele de in (Lini semen) prezintă asupra mucoaselor intestinale, proprietăţi antiinflamatorii şi calmante, combătând totodată diareea.
  În crizele diareice, se alcătuiesc ceaiuri care combat acest fenomen, folosindu-se plante ca: stejar - scorţă (Querci cortex), răchitan-partea aeriană (Salicariae herba), nuc -frunze (Juglandis folium), menta -frunze (Menthae folium).
  
Terepia naturistă, mai recomandă în tratamentul colitei şi enterocolitei cronice şi alte preparate, ca: argila, cărbunele activ, cenuşa vegetală, drojdia.