SOLANINA DIN CARTOFI, VINETE, ARDEI ŞI TOMATE
  Coaja tuberculului de cartofi, mai ales în jurul ochiurilor (mici muguri de vegetaţie) precum şi periferia cartofului inmugurit, contine solanină cu actiune toxică, dacă este ingerată în cantitati mari. Cantităţi mici de solanină se găsesc în întreg tuberculul, însă aceste doze infime nu sunt toxice, dacă nu se consumă cantităţi foarte mari de cartofi. În  interiorul tuberculului există  deasemeni, rezerve de solatrioză din care se va forma  solanina ce va migra ulterior spre coajă. Această triglucidă, deşii este lipsită de toxicitate, poate da  în unele organisme reacţii de intoleranţă.
  Pentru a reduce cât mai mult impactul negativ a solaninei asupra organismului, este indicat ca tuberculul să fie copt în coajă (solanina se distruge termic în mare măsură, fără să treacă în soluţii -apă, ulei), urmând apoi decojirea. Prin această metodă se păstrează intacte cele mai multe principii active (minerale, vitamine) benefice din cartof neutralizându-se elementele toxice. Este bine, dacă se găteşte prin fierbere, cartoful să fie preparat tot în coajă. Cartofii prăjiţi conţin cea mai multă solanină, iar pe lângă aceasta, se formează acrilamida, compus toxic şi cancerigen. Nu se vor utiliza niciodată, nici măcar pentru furajarea animalelor, cartofii încolţiţi.
  Solanina se găseşte în cantităţi apreciabile în toate organele verzi ale cartofului, inclusiv în bace (fructele asemănătoare tomatelor). Se mai găseşte în vinete, gogonele, cotorul tomatelor.
  Este indicat ca, în cazul roşiilor să nu se consume cotorul. Gogonelele conţin multă solanină, şi nu ar trebui consumate.
  Vinetele pentru consum trebuie să fie cât mai mature, iar coaja să nu prezinte porţiuni verzi.După prepararea termică primară a legumei (coacere pe foc sau în cuptor), aceasta trebuie lăsată să se scurgă, deoarece lichidul ce rezultă conţine cantităţi apreciabile de solanină. Nu sunt sănătoase preparatele din vinete pregătite prin fierberea în apă sau în ulei.
  Unele surse, indică existenţa solaninei şi în ardei (cu excepţia ardeiului iute). Cantitatea de solanină din aceste legume nu poate fi decât foarte mică. Totuşi este bine să se dea dovadă de precauţie la consumul de ardei verzi şi galbeni, mai ales în cazul persoanelor care prezintă dureri articulare. S-a stabilit cu certitudine că  o cantitate de un kilogram de ardei consumat  pe săptămână nu prezintă nici un fel de toxicitate.
ROLUL SOLANINEI ÎN PLATELE SOLANACEAE
  Plantele din familia Solanaceae sintetizează o serie de alcaloizi şi glicozizi alcaloidici, cunoscându-se destul de bine proprietăţile acestor substanţe (nicotina, atropina, solanina) asupra organismului omului şi animalelor. Specialiştii s-au întrebat; ce determină aceste sinteze la solanaceae şi ce rol joacă aceşti compuşi în viaţa plantelor? După efectuarea mai multor cercetări s-a constat acţiunea antifungică şi insecticidă a alcaloizilor şi glico-alcaloizilor, inclusiv a solaninei, asupra plantelor care le sintetizează.
ACŢIUNEA ANTIMICOTICĂ A FRUNZELOR DE TOMATE
  Tulpinile şi mai ales frunzele de roşii (Solanum lycopersicum), conţin cantităţi mari de solanină.
  Un alt glico-alcaloid prezent în organele verzi ale plantei de tomate este tomatina. Prezenţa celor două substanţe, şi în special a alcaloizilor care o alcătuiesc, solanidina, respectiv tomatidina, imprimă  organelor verzi şi proaspete, o relativă toxicitate în administrarea internă. Frunzele însă, dacă se aplică zdrobite pe piele, fără să ajungă pe mucoase, pot combate dermatomicozele (ciupercile cutanate), mâncărimile şi durerile. Deşi rezultaele acestor aplicaţii nu sunt întodeauna spectaculoase, metoda a dat în cele mai multe cazuri rezultate, iar reinstalarea fungilor a fost stopată. Cele mai bune efecte s-au constat în pitiriazis.
  Se recomandă aplicarea frunzelor de tomate proaspete (prin uscare principiile se pierd) şi tinere, după zdrobire sau măcinare (cu maşina de tocat) direct pe piele după care se aplică un bandaj din feşe de tifon care să menţină contactul dintre tegument şi materialul vegetal (metoda se foloseşte ca adjuvant, în tratarea dermatomicozelor, pruritului şi reumatismului). Este bine să se execute mai multe aplicaţii zilnic timp de cel puţin două săptămâni.