TRATAMENTUL APETITULUI EXAGERAT

TRATAMENTUL APETITULUI EXAGERAT

înapoi

PREMIZE

Apetitul hipertrofiat este inamicul numărul 1 al echilibrului metabolic.
În toate tulburările metabolice în care se constată hiperfagie, trebuie să se înceapă cu tratamentul acestei predispoziţii deosebit de distructive asupra sănătăţii pacientului.

ABORDARE

  În principiu, tratamentul apetitului exagerat constă în abolirea unui reflex condiţionat, care în termeni psihologici se traduce printr-un proces de dezvăţare. Realizarea acestui deziderat întâmpină însă numeroase dificultăţi. Dacă persoana cu un apetit exagerat este tratată fără delicateţe, frontal, dur, jignitor, fără răbdare, ea va evita orice ajutor, orice colaborare. Acesta este motivul pentru care este bine să se recurgă la un tratament psihogic specializat.
  Conştientizarea sau sinceritatea supraponderalului, cu privire la apetitul său ridicat, aproape că lipseşte, iar fără acest prim pas, rezultatele ameliorative reale nu au să apară. Mai departe, se cunoaşte voinţa scăzută a bolnavilor care suferă de hipertrofia apetitului. Majoritatea dintre ei preferă să recurgă la mijloce chirurgicale decât să se lupte cu propria lor slăbiciune. Tocmai pe acest considerent, apetitul exagerat este încurajat de reclamele şi prezentările gastronomice, care profitând de psihologia gustului, promoveaază apetitul exacerbat, în scopuri comerciale. Nici anturajul şi familia, de multe ori, nu reprezintă un model de echilibru, ci din contră imprimă un model gurmand dăunător, copiat încă din vârstă fragedă.
  Principalul doctor al apetitutului prea mare este voinţa. Pacientul trebuie lămurit asupra pericolului la care se expune prin supralimentaţie, iar ambiţia lui, cu privire la autocontrol, trebuie stârnită iar apoi constant susţinută. Exerciţiul reţinerii este greu de realizat dar şi mai greu de menţinut. Toate aceste ţinte se ating cu răbdare, perseverenţă şi delicateţe.
  Aspectele legate de motivaţia plăcerilor culinare sunt deosebit de importante, având de multe ori rădăcini profunde. De multe ori, în apetitul exagerat, intervin tulburări afective sau psihologice. Se cunoaşte faptul că depresiile determină o creştere a cantităţii de alimente consumate la o masă, şi că anxioşii consumă multe mese reduse cantitativ, uneri ronţăind tot timpul.
  Unele dereglaje endocrine (hiperinsulinismul, diabetul, hipertiroidia, etc.) pot deasemenea exacerba apetitul, dar tomai aceste tulburări, de multe ori rezultă tocmai din cercurile vicioase ale apetitului crescut. Scuza endocrină, cu câteva excepţii, e doar o mască a slăbiciunii voinţei. Se cunoşte faptul că nici 10% din obezi nu au surplusul de greutate cauzat de factori hormonali, deşi după cum este normal, cercul vicios al apetitului exagerat a cauzat probleme endocrine.

REEDUCAREA GUSTULUI

  Apetitul exagerat se bazează mai întodeauna pe prejudecăţi gustative. Se poate observă că plăcerea pentru un anumit tip de hrană şi voluptatea ce decurge din ea, poate să dispară în întregime în lipsa unor condimente, dacă mâncarea nu e destul de dulce, prea sărată, destul de friptă, etc.. De aici se poate conchide că nu gustul alimentului în sine stimulează apetitul, ci anumite excitante gustative adiţionale din aliment sau chiar modul lui de preparare ori forma lui estetică. Toate aceste coordonate adiacente sunt capabile să întreţină o psihologie emotiv-stimulentă legată de o anumită mâncare.
  Gustul ca simţ, are o conotaţie subiectivă, parainstinctivă doar la om, la care apetitul instinctiv aproape că nu există. Selecţia alimentară gustativă bazată pe nevoie este rarisimă la om.
  Cercetările cu privire la necesitatea gustului la om au condus la rezultate surprinzătoare. S-a constatat că, cu cât papilele gustative sunt mai insensibile, cu atât omul mănâncă mai mult.
  Animalele de laborator la care simţul gustativ a fost anihilat în întregime, cunosc o hiperfagie avansată, o adevărată acorie.
  S-a dedus de aici că gustul ca simţ, mai degrabă frânează apetitul decât îl incită, deci că de fapt, senzaţiile derivate din calităţile unui aliment, vin, în cazul persoanelor cu apetit prea mare, dintr-o dorinţă gustativă irealizabilă printr-o hrănire cu alimente naturale "neânflorite".
  Oare nu cumva hipertrofia apetitului este determinată de o hipotrofie gustativă, cu o nevoie psihogică de compensare, de satisfacere a unor nevoi în lipsa mijloacelor naturale îndeajuns de dezvoltate?
  Practica unei diete sănătoase poate avea rezultate neaşteptate şi din punct de vedere psihologic.
  De pildă, după două săptămâni de regim complet lipsit de sare, se constată o revenire gustativă incredibilă. La fel se întâmplă şi dacă se exclud celelate adosuri (zahăr, condimente, etc) sau anumite metode de preparare (fript, pane, cu sosuri, etc).
  O dietă echilibrată, naturală nu numai că este sănătoasă dar poate reeduca gustul, punându-l de fapt în matca lui, şi prin aceasta poate reduce în mod spontan apetitul prea mare.

METODE ADJUVANTE

  -Se mestecă înaite cu 20 de minute de a mânca, câteva frunze proaspete de ţelină. Va apare repede o senzaţie de foame, urmată după 10 minute de o diminuare a apetitului.Şi alte frunze au un efect asemănător. Sfaturile prezentate la HIPERACIDITATEA GASTRICĂ REBELĂ ŞI FLUCTUAŢIILE GLICEMIEI sunt foarte valabile şi pentru apetitul exagerat.
  -Preparatele din cicoare (infuzie, decoct, pulbere, surogat) conţin principii active cu acţiune inhibantă asupra centrilor foamei.
  -Sucul de saltă verde, în amestec cu cel obţinut din stoarcerea frunzelor de ţelină, se pot dovedi utile în acest derglaj (se beau 2x100ml. zilnic) conţinând principii calmante.
  -Seminţele oleaginose care conţin fenilalanină (aminoacid esenţial), orcât de calorice ar părea, diminuază pofta de mâncare.