|
VALORIFICAREA FITOTERAPEUTICĂ A TOMATINEI
|
|
Tomatina este un glicozid prezent în frunzele de tomate (Solanum lycopersicum) şi în părţile aeriene ale zârnei (Solanum nigrum). Acest glicozid alcaloidic este relativ toxic pentru om dar prezintă proprietăţi curative în aplicaţii externe. Tomatina prezintă efecte antimicotice, antiinflamatoare şi depresiv-imunitare, acţionând asemănător corticosteroizilor. Unele cercetări au evidenţiat o activitate externă mai pronunţată a tomatinei în comparaţie cu hidrocortizonul. Datorită efectelor sale, tomatina se poate întrebuinţa, în combatera dermatomicozelor şi a reumatismului.
|
|
FORMULE NATURALE DE EXTRACŢIE ŞI APLICARE
|
|
Beneficii terapeutice se obţin dacă se aplică materia vegetală direct pe piele, dar şi prin extracţia principiului activ în infuzii sau tincturi. Tomatina se poate extrage din frunzele verzi şi proaspete a plantei de roşii sau din părţile aeriene proaspete ale zârnei, plantă spontană, frecventă ca buruiană, mai ales în culturile de pătlăgele roşii, vinete, ori de cartofi.
APLICAREA DIRECTĂ Frunzele de tomate sau partea aeriană a zârnei, proaspete (prin uscare principiile se pierd) şi tinere, după zdrobire sau măcinare (cu maşina de tocat) se aplică direct pe piele după care zona se bandajează cu feşe de tifon, care să menţină contactul dintre tegument şi materialul vegetal. INFUZIA Infuzia se face cât mai concentrată, din părţile aeriene proaspete ale plantei mărunţite, brut. Se prepară într-o oală emailată, în cantitate mare (1-3litrii), aplicându-se sub formă de comprese, ce se schimbă succesiv, de 2-3 ori, la intervale de 20 minute. TINCTURA Tinctura se prepară la o concentraţie de 20%, în spirt medicinal. Timpul de macerare este de 20 zile. Se aplică prin tamponare. |