VEGETALE CIUPERCI COMESTIBILE imaginebioterapi

CIUPERCI COMESTIBILE

Comentează

Ciupercile comestibile sunt organisme valoroase şi apreciate din punctul de vedere al alimentaţiei omului. Corpurile de fructificaţie ale acestora (organele cărnoase care se consumă, de obicei cu pălărie şi picior) conţin o serie de nutrienţi benefici organismului uman. Se cunosc, în lume, peste 100.000 de specii comestibile de ciuperci, din care jumătate prezintă calităţi alimentare de excepţie.
În natură, pe lângă ciupercile comestibile mai se dezvoltă şi ciuperci otrăvitoare (vezi imagini), care provoacă intoxicaţii mai mult sau mai puţin grave. Acestea trebuiesc temeinic cunoscute şi evitate.

Cum se pot deosebi ciupercile comestibile de cele otrăvitoare?

Atragem în modul cel mai serios atenţia, asupra faptului că nu există niciun "test" sau antidot la care poate recurge culegătorul ori consumatorul de ciuperci pentru a evita confuziile sau otrăvirea, falsele credinţe populare fiind o cauză majoră a intoxicaţiilor cu ciuperci din România (mai multe aici şi aici).
Există doar două căi de urmat pentru a evita orice confuzie:

- consumul de ciuperci "sigure" (ciuperci comestibile cultivate sau ciuperci comestibile sălbatice atent selecţionate de către societăţi autorizate, care de obicei se ocupă de exportul lor - România exportă o mare cantitate de ciuperci sălbatice, după cum se poate vedea în imaginea 1).

Ciuperci sălbatice exportate de către România

- consumul de ciuperci spontane culese cu profesionalism (este obligatoriu să se cunoască temeinic atât a caracterele botanice ale ciupercilor, cât şi cele legate de biologia şii ecologia acestora).

Compoziţia şi valoarea nutritivă a ciupercilor comestibile

  Ciupercile cu valoare alimentară ridicată, conţin în stare crudă, în medie: apă - 81%, proteine 3-4%, glucide energetice (trehaloză, glucoză, glicogen) - 6%, glucide neenergetice (celuloză şi chitină) -1,5%, vitamine (complexul B, provitamine A, vitamina D), minerale (potasiu, cupru, iod, fier , magneziu, mangan, fosfor, sodiu, clor, zinc, siliciu). Ciupercile sunt sărace în calciu dar, în schimb conţin destul de mult fosfor, cupru şi cobalt. Compoziţia ciupercilor variază destul de mult în funcţie de substratul pe care acestea cresc (vezi ecologia ciupercilor), dar şi în funcţie de specie.
Ciupercile comestibile sunt sărace în lipide, iar unele dintre acestea conţin acizi organici (malic, tartric). În aceste vegetale se găsesc şi substanţe antioxidante, aşa cum este ergotioneina, compus termorezistent (nu se distruge prin fierbere), deosebit de benefic organismului uman (Ioana Tudor - stiintasitehnica.ro).
  Compoziţia mai detaliată a ciupercilor comestibile este prezentată aici.
  Ciupercile comestibile, sunt indicate în regimurile antiurice, în regimurile vegetariene ca înlocuitor a cărnii (conţin multe proteine, însă nu toţi aminoacizii esenţiali), în regimurile specifice altor dereglaje ca: oboseală, surmenaj, astenie, stress, amnezie, demineralizări, îmbătrânire precoce.
Ciupercile mai acţionează ca stimulenţi organici şi cerebrali (Jean Valnet). Ca sursă de hrană naturală nonmarină, ciuperca prin faptul că are în compoziţie iod, se dovedeşte benefică glandei tiriode.
În funcţie de specie, ciupercile se prepară prin fierbere, opărire, se consumă crude, uscate sau sub formă de gem. Cu privire la ciupercile care nu se prepară termic temeinic (se consumă crude sau se opăresc), se cere mare atenţie, căci există specii considerate a fi comestibile, aşa cum sunt hribii (Boletus sp.) sau cucii (Amanita rubescens), care conţin însă, anumite toxine termolabile (se distrug prin fierbere). Aceste micotoxine dispar în totalitate atât prin fierbere cât şi prin uscare.
  Ciupercile comestibile nu trebuiesc consumate în cantităţi mari şi nici foarte frecvent, căci conţin unii compuşi mai greu de digerat, aşa cum este chitina.
  Persoanele cardiace este bine să limiteze consumul de ciuperci comestibile.

Valoarea gustativă a ciupercilor comestibile

  Din punct de vedere gustativ, ciupercile comestibile se clasifică în trei mari categorii:
  - ciuperci comestibile foarte bune,
  - ciuperci comestibile bune,
  - ciuperci comestibile mediocre.

Câteva specii de ciuperci comestibile din România cu valoare alimentară ridicată

În lume există peste 100.000 de specii de ciuperci comestibile, iar în flora României cresc mai mult de specii 200 de astfel de fungi. Dintre ele, cam un sfert sunt deosebit de hrănitoare şi de gustoase. Menţionăm mai jos câteva specii de ciuperci comestibile din România.

• Păstrăvul de fag (Pleurotus)

Păstrăvul de fag (Pleurotus ostreatus), este o ciupercă comestibilă care creşte pe trunchiul a numeroase specii de plante lemnoase foioase, mai frecvent pe fag. Astăzi, specia se cultivă cu succes, ajungând astfel pe piaţă, în cantităţi îndestulătoare. Carnea păstrăvului de fag este albă, compactă, fragedă, cu miros şi gust plăcut, uşor aromată, fiind mut apreciată de către gastronomi. Se recomandă a fi consumată numai după ce a fost fiartă (vezi imaginea 2).

Păstrăvul de fag sau pleurotus (Pleurotus ostreatus) - o ciuperca sălbatica sau cultivata, deosebit de gustoasa

• Ciuperca de bălegar (champignon)

Ciuperca de bălegar, numită şi champignon, este reprezentată în flora spontană de specia Agaricus campestris, care prezintă şi o formă cultivată; Agaricus bisporus. Specia sălbatică este albă sau alb -murdară, cu lamele roz-brune şi creşte pe terenurile fertilizate. Forma cultivată este aproape identică. Carnea ciupercii de bălegar este moale, cu miros şi gust plăcut, caracteristic. Champignonele se pot consuma fierte, oprite, crude sau uscate, fiind deosebit de gustoase (vezi imaginea 3).

Ciuperca de bălegar sau champignon (Agaricus campestris, Agaricus bisporus) o ciuperca comestibilă, sălbatica sau cultivata, foarte apreciată

• Gălbiorii

Gălbiorii (Cantharellus cibarius) sunt ciuperci spontane care cresc în păduri de foioase şi mai ales în cele de conifere. Având culoarea şi mirosul caisei, această specie se remarcă prin carnea gustoasă şi fină, fiind mult apreciată şi râvnită de către gastronomi (vezi imaginea 4).

• Hribul (mânătarca)

Hribul sau mânătarca (Boletus edulis), precum şi alte specii înrudite asemănătoare (atenţie, genului Boletus îi aparţin şi specii toxice!) este o ciupercă comestibilă de pădure delicioasă. Ea se consumă doar bine fiartă sau uscată. Înainte de preparare, este nevoie să se înlăture cuticula (pielita pălăriei) vâscoasă, care poate produce dereglaje digestive violente (vezi imaginea 5).

Hribul sau mânătarca (Boletus edulis) este o ciupercă comestibilă deosebit de gustoasa, dacă este bine fiartă sau uscată şi dacă i se îndepărtează pielita pălăriei

• Buretele de mai (nicoretele)

Buretele de mai, purtând şi alte denumiri populare, ca nicorete sau ciuperca Sfântului Gheorghe (Tricholoma gambosum sin. Calocybe gambosa) este o ciupercă comestibilă, foarte bună. Carnea speciei este albă, densă, cu miros de făină şi cu gust dulceag. Ciuperca creşte pe pajişti sau la marginea pădurii, formând adesea hore de vrăjitoare. Deoarece conţine principii hipoglicemiante, buretele de mai intră şi în rândul ciupercilor terapeutice, fiind recomandată în special diabeticilor (vezi imaginea 6).

Buretele de mai (Tricholoma gambosum) - o ciupercă sălbatică excelentă

• Ghebele tomnatice

Ghebele tomnatice (Armillaria mellea) sunt ciuperci saprofite sau parazite care cresc pe lemnul viu, mort sau putrezit, al speciilor de plante lemnoase. Ghebele care se dezvoltă pe lemnul speciilor de conifere, sunt mai mult sau mai puţin amare, uneori chiar necomestibile. Comestibile şi foarte gustoase, sunt în schimb ghebele de pe lemnul foioaselor. Ghebele conţin unele substanţe toxice termolabile, care însă se distrug în totalitate printr-o fierbere corespunzătoare (vezi imaginea 7).

BIOTERAPII ® este o marcă înregistrată la OSIM. Toate drepturile rezervate 2006 - 2016. Utilizarea acestui site, impune respectarea unor termeni şi condiţii (mai multe).

ACASĂ

DESPRE NOI

CĂUTARE

COMPUŞI BIO

TERAPII

ALIMENTAŢIE

APROFUNDAT