|
|||||||||||||||||||||||
|
Termenul "fructe" desemnează: - organele vegetative care închid sămânţa la plantele superioare (angiosperme) - ele poartă numele de fructe botanice, - organele fructifere comestibile ale unor arbori, arbuşti sau subarbuşti - se numesc fructe alimentare. Din punct de vedere alimentar şi dietetic, ca şi în cazul legumelor, este destul de dificil de a se stabilii speciile de plante care se încadrează în această categorie. Este greu de spus, de pildă, dacă aluna, fructul botanic al unui arbust, ar trebui să intre în categoria fructelor, sau în cea a seminţelor oleaginoase (în fond se consumă doar sămânţa care este bogată în ulei gras). Această problemă rămâne şi în cazul unor fructe botanice aparţinând unor specii ierboase. Ce este un pepene? Un fruct sau o legumă? Pentru evitarea confuziilor, am convenit să numim aici "fructe", acele organe vegetale care se dezvoltă în urma fecundării florilor, care sunt comestibile şi care se formează pe arbori (nuc, măr, prun, etc), arbuşti (coacăz, agriş, alun, etc ) şi subarbuşti (căpşun, zmeur, afin, etc.). Excepţie de la această regulă fac fructele sterile (fără seminţe), care se dezvoltă şi în lipsa fecundării. Cele mai cunoscute fructe sterile (fructe fără seminţe) sunt bananele şi stafidele. |
|||||||||||||||||||||||
|
• Clasificarea fructelor după provenienţă Fructele pot să provină de la plantele lemnoase sau semilemnoase: - spontane (merişoare, afine, mure, fragi, etc.), - subspontane sau sălbăticite (corcoduşe, cireşe păsăreşti, etc.), - cultivate (mere, prune, caise, etc.). Fructele provenite de la arborii, arbuştii sau subarbuşti sălbatici sau sălbăticiţi, poartă denumirea de fructe de pădure. • Clasificarea fructelor după consistenţa pulpei Există două tipuri mai importante de fructe: - fructe zemoase (merele, portocalele, cireşele, etc.), - fructe uscate (nucile, alunele de pădure, migdalele, castanele comestibile, etc.). |
|||||||||||||||||||||||
|
Tipuri de fructe alimentare
|
|||||||||||||||||||||||
|
• Fructele zemoase Fructele zemoase, în mod natural au un conţinut ridicat de apă (70-95%). Supuse deshidratării, ele se concentrează considerabil în glucide simple (fructoză, glucoză) şi în substanţe minerale (potasiu, calciu, magneziu), pierzându-şi în schimb acizii organici, enzimele şi o parte din vitamine. Din punct de vedere botanic, fructele zemoase alimentare, dietetice sau oficinale, sunt fructe simple (mai rar compuse - polidrupa murului sau a zmeurului), cărnoase şi indehiscente (nu se deschid la maturitate). Ele sunt bace, drupe, hesperide (citrice) sau poame (mere, pere, gutui). Dintre fructele zemoase, măslinele şi fructele de cătină, care sunt drupe cu un conţinut ridicat de ulei în mezocarpul (pulpa) lor, pot fi considerate a fi fructe oleaginoase. În pomicultură, fructele zemoase se împart în 2 mari categorii: fructe seminţoase (bace, poame, hesperide) şi fructe sâmburoase (drupe şi polidrupe). Fructele sâmburoase au consistenţa miezului moale, densă şi compactă, fiind numite din acest motiv, şi fructe cărnoase. La sâmburoase, sămânţa este adăpostită de un înveliş dur suplimentar, care provine din endocarpul fructului, deci din pulpa interioară ce s-a sclerificat, în timp ce la seminţoase, acest ţesut dur suplimentar nu se formează. • Fructele uscate Fructele uscate (a nu se confunda cu fructele zemoase uscate pe cale artificială, numite; fructe deshidratate) sau fructele tari au în mod natural un conţinut redus de apă. O denumire greşită, dar des vehiculată referitoare la fructele uscate, este aceea de "fructe seci". Atât din punct de vedere lingvistic ("sec" vine de la "secat", cu referire la ceva care s-a format prin pierderea apei, ori aceste fructe au avut încă din faza de carpogeneză o compoziţie hidrică săracă), cât şi tehnologic (din acest punct de vedere, "sec" se referă la atrofiat în interior sau lipsit de miez, de conţinut), fructele uscate nu sunt sinonime cu fructele seci. Fructele uscate conţin puţină apă, dar în schimb prezintă nivele ridicate ale lipidelor (nuci, alune de pădure, etc.) sau ale amidonului (castanele comestibile). Majoritatea fructelor uscate conţin celuloză şi lignină, care sunt fibre vegetale de consistenţă dură. Din punct de vedere botanic, fructele uscate sunt organe cu mezocarpul redus şi lignificat, încadrându-se, de obicei, în rândul nuculelor. • Sinteză |
|||||||||||||||||||||||
|
|||||||||||||||||||||||
|
Fructele, după clasificarea alimentelor , fac parte din grupa alimentelor cu proteine incomplete. Chiar dacă nu conţin multe proteine şi nu au toţi aminoacizii esenţiali, ele prezintă o mare importanţă pentru sănătatea omului, beneficiile aduse organismului nefiind deloc de neglijat. • Beneficiile alimentare şi dietetice ale fructelor zemoase Conţinutul în apă a fructelor zemoase este foarte mare (70 - 95%). Datorită acestui fapt, ele pot asigura o hidratare corectă a organismului, cu lichide de înaltă calitate. Pe lângă apă, fructele conţin o serie de substanţe minerale, fiind surse naturale furnizoare de ioni şi săruri, la care organismul poate accede cu uşurinţă. Aproape toate fructele zemoase sunt bogate în potasiu, element deosebit de important pentru sănătatea fiecărei celule. Majoritatea fructelor de acest tip, conţin substanţe organice cu structura moleculară simplă (masă moleculară mică), ceea ce însemnă că se digeră, se absorb şi se metabolizează foarte uşor. Un alt avantaj al fructelor zemoase, constă în acumularea unor acizi organici slabi (malic, citric, tartric) în pulpa lor, care formează împreună cu mineralele alcaline care predomină în miez (potasiu, sodiu), precum şi cu cele alcalino-pământoase (magneziu, calciu), săruri bazice (malaţi, citraţi, etc.) [vezi mecanism]. Din acest motiv, aproape toate fructele coapte sunt alcalinizante (antiacide). Pentru sănătatea omului, prezintă importanţă şi alţi compuşi organici, în special vitaminele şi enzimele şi fibrele. Fructele sunt relativ sărace în vitamine din grupul B, dar în schimb conţin cantităţi apreciabile de vitamina C. Unele fructe (măceşe, citrice, coacăze negre, afine) au în componenţa lor, în proporţie de 0,1-0,5 %, vitamina P, substanţă care protejează vasele mici de sânge (capilarele), reduce edemul şi atenuează manifestările alergice. Enzimele din fructele proaspete prezintă asupra omului, efecte stimulente asupra digestiei şi absorbţiei. În coaja fructelor zemoase sau la periferia mezocarpului, în cazul hesperidelor (fructele citrice), se găsesc multe fibre vegetale, care acţionează favorabil asupra tranzitului intestinal. Datorită compuşilor bio din compoziţie, consumate proaspete (ca atare sau sub formă de salate de crudităţi), aceste organe vegetale aduc servicii importante omului. Prin uscare, prelucrare (gemuri, siropuri, etc.) sau stoarcere (sucuri), fructele pierd o serie de substanţe. Totuşi, şi aceste forme, dacă nu conţin adaosuri de sinteză (aditivi), se pot valorifica, atât în tratamente cât şi în alimentaţie, fiind cu mult mai sănătoase decât majoritatea pretinselor "produse naturale cu fructe" de origine industrială. În cazul fructelor zemoase, o mare importanţă nutriţională şi dietetică o prezintă coaja. La suprafaţa externă a fructelor, după cum se ştie, se concentrează substanţe deosebit de benefice organismului, ca: vitamine, fibre celulozice, ceride, substanţe antioxidante. În ceara de pe coaja merelor, prunelor, afinelor şi merişoarelor, se găsesc fixate cantităţi apreciabile de acid ursolic, substanţă activă capabilă să refacă fibrele de colagen, mai ales în caz de reumatism sau gută. • Beneficiile alimentare şi dietetice ale fructelor uscate Fructele uscate sunt cu mult mai bogate în vitamine din grupul B decât cele zemoase. De asemenea, ele conţin alături de gliceride, vitamine liposolubile (Provitamine A, vitamina E, vitamine F). Prin bogăţia de acizi graşi nesaturaţi şi prin vitaminele antioxidante, fructele uscate se dovedesc a fi energetice, hipocolesterolemiante, protectoare şi regeneratoare ale celulelor. De asemenea, prin conţinutul ridicat de fibre din miezul lor, aceste fructe normalizează tranzitul intestinal. |
|||||||||||||||||||||||
|
Ca orice aliment, fie el şi natural, şi fructele au punctele lor slabe. Din cele zemoase lipsesc aproape în totalitate lipidele, vitaminele din complexul B, vitaminele liposolubile (cu excepţia provitaminei A) şi aminoacizii esenţiali, iar la cele uscate, conţinutul unor nutrienţi (vitamina C, enzime, anumiţi aminoacizii esenţiali) este limitat. Aceasta nu înseamnă nicidecum că fructele nu sunt necesare sau benefice sănătăţi. Din contră, consumul de fructe, tocmai prin lipsa compuşilor sus amintiţi, ajută la o epurare mai rapidă a organismului, constituindu-se în depurative naturale de primă importanţă. În alcătuirea unei diete sănătoase, este foarte bine să se ştie ce alimente pot completa elementele esenţiale care lipsesc din fructe, apelându-se la surse, cât mai naturale posibil, capabile să acopere deficitele. Se recomandă ca fructele zemoase să se consume pe stomacul gol, ca mese în sine, deoarece se digeră cu mult mai repede decât alte alimente. Se ştie că staţionarea alimentelor în compartimentele digestive durează până când sucurile digestive îşi încheie reacţiile chimice. Stomacul, de exemplu, va reţine în interiorul său întreaga hrană până în momentul în care se termină degradarea compuşilor din alimentul cel mai greu digerabil. Fructele care se digeră repede, sunt nevoite să staţioneze împreună cu alimentele mai indigeste. Însă ele " nu au răbdare" şi intră în fermentaţie, provocând perturbări digestive. În cazul fructelor uscate, care sunt mai calorice, conţinând de obicei grăsimi, consumul trebuieşte corelat cu necesităţile energetice ale organismului, pentru a se preîntâmpina îngrăşarea. |
|||||||||||||||||||||||
|
• Coarnele |
|||||||||||||||||||||||
|
|||||||||||||||||||||||
|
POZIŢIE
|
||
 |
||
|
|
Fructe
|
|
|
APROFUNDAT
|
|
TEME ASEMĂNĂTOARE
|
|
SUBCATEGORIE
|
|
|
|
CUVINTE CHEIE
|
|
|