|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
Prin virtuţiile care le sunt atribuite, ierburile de leac, numite şi plante medicinale, ilustrează că orice vindecare este un dar divin, aşa cum este tot ceea ce se leagă de viaţă. Chevalier, Gheerbrant |
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
Plantele medicinale, de mii de ani, reprezintă materia primă pentru străvechea şi mereu actuala fitoterapie. Omul încă din zorii existenţei sale, la început din instinct, apoi din intuiţie şi experienţă, iar mai târziu printr-o abordare ştiinţifică, raţională, a folosit şi continuă să folosească, în scopul vindecării sau ameliorării bolilor, plantele medicinale. Numai în România, cresc cca. 3600 de specii de plante cu proprietăţi medicinale confirmate, dintre care cca 400 prezintă valoare oficinală ridicată . Plantele medicinale care cresc în ţara noastră, în majoritatea lor, sunt din păcate puţin cercetate şi cu atât mai puţin valorificate. Fitoterapia românească încă rămâne în mare parte, fie folclorică, fie bazată pe studiile şi materia primă de import, în ciuda marilor eforturi întreprinse de puţinii specialişti români (O. Bojor, M. Alexan, E. Giurgiu, Fănică-Voinea Ene, ş.a.) care se mai aplecă azi asupra acestor vegetale tămăduitoare. Aceste daruri nepreţuite ale naturii; plantele medicinale, timp de mii de ani, au alinat nenumărate suferinţe ale trupului şi ale sufletului, continuând şi astăzi, cu acelaşi statornic şi străvechi succes, "să îşi facă datoria". Cu privire la ele, nimic nu se potriveşte mai bine decât afirmaţia lui Democrit: (vezi Wikipedia): "Deoarece natura se bazează pe sine însăşi, cu mijloacele ei mai modeste dar sigure, întrece promisiunile mai mari ale speranţei". |
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
Plantele medicinale prezentate în acest site, sunt ordonate în ordine alfabetică la SUBCATEGORIE, în stânga paginii. Deoarece considerăm că în România există suficiente resurse vegetale care posedă puteri tămăduitoare, fie în flora spontană, fie în cea cultivată, nu am găsit a fi necesar să abordăm plantele medicinale "exotice". Pe lângă speciile oficinale cu o utilizare mai largă, există plante care se folosesc în fitoterapie limitat, aşa cum sunt: speciile sălbatice de in (inul pitic, inul mare, inuşorul), plantele înrudite cu trifoiul alb şi cu trifoiul roşu (trifoiaşul, papanaşul), brebenelul, lemnul câinesc, brânca, ghiocelul. |
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
Plantele medicinale ascund în ele puteri tămăduitoare datorate unor substanţe, denumite principii active. În diferite extracte, aceste principii active se dovedesc a a avea virtuţi vindecătoare. Conceptul de "principiu activ" a apărut după 1570, când cărturarul şi practicianul Paracelsus (vezi Wikipedia.ro) a arătat că în plantele medicinale, doar o anumită parte a compoziţiei acestora (cca. 0,5g la 1 kg) prezintă efecte curative asupra organismului. Mai târziu, aceste principii active, au fost clasificate după structura lor chimică (alcaloizi, glicozizi, fenoli, uleiuri volatile, etc.). |
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
În plante, pe lângă principiile active, mai coexistă diverse energii. Energia plantelor medicinale şi influenţa tămăduitoare a acesteia asupra omului, sunt elemente încadrate de către scepticii moderni, în rândul "fabulaţilor". Totuşi, cel puţin în parte, electromagnetismul terapeutic al vegetalelor a fost dovedit, începând cu descoperirile soţilor Kirlian, care la sfârşitul anilor 50 din secolul trecut, au demonstrat că plantele posedă un câmp bioenergetic. Fotografia Kirlian (vezi Wikipedia) se bazează pe un procedeu simplu. Prin interferenţele dintre două plăci fotografice şi un curent de mare voltaj, un organism viu, lasă o urmă, o amprentă, diferită de forma vizibilă cu ochii liberi, care evidenţiază un halou, o aură de natură bioenergetică. |
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
 |
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
Aura plantelor |
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
Biocurenţii organismelor vegetale au fost puşi în evidenţă şi prin alte metode. Astfel, în 1966 Cleve Backster (vezi Wikipedia în engleză), inventatorul detectorului de minciuni, a reuşit să măsoare parametrii bioenergetici de care dispun plantele Măsurătorile au pus în evidenţă chestiuni uluitoare, care sugerează capacităţi empatice şi telepatice. Astfel, plantele, considerate de către mulţi ca fiind fiinţe lipsite de sentimente şi de gândire, reacţionează chiar şi numai la intenţia de vătămare. Mai mult, ele suferă suferă când alte plante din preajmă sunt agresate (mai multe despre această temă). Cercetările mai noi demonstrează că plantele au memorie şi reacţionează la factorii stresori asemănător organismelor superioare. Bioenergia din plante l-a preocupat şi pe omul de ştiinţă maghiar Albert Szent Gyorgyi (vezi Wikipedia în engleză), laureat al premiului Nobel, descoperitorul vitaminei C. El considera că bioenergia provine din starea de excitaţie a fotonului din molecula de clorofilă, excitaţie ce se converteşte într-o energie ce se va redistribui în toate organele plantei. Deşi este greu de demonstrat pe deplin în prezent, pare mai mult decât probabil că bioenergia din plante contribuie, cel puţin în parte, la reuşita fitoterapiei. Nu trebuie uitat însă faptul că energia emisă la recoltarea unei plante medicinale poate fi şi negativă. Ceea ce se ştie din bătrâni, şi anume că plantele tămăduitoare nu trebuiesc culese de către oricine şi în orice stare de spirit, pare să se aibă un fundament solid, existând deja în acest sens, dovezi ştiinţifice. |
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
De la plantele medicinale se colectează întreaga plantă (destul de rar) sau doar anumite părţi, ca: - întreaga parte aeriană (Herba), - partea subterană: rădăcini, rizomi, rizomi cu rădăcininile adventive, tuberculi (Radix, Rhizoma, Rhizoma et radicis, Tuber ), - scoarţa (Cortex) - frunzele (Folium sau Folia), - florile (Flores sau Flos), - fructele (Fructus), - seminţele (Semen). |
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
 |
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
Părţile componente ale unei plante |
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
Plantele medicinale nu se recoltează niciodată: - dimineaţa, înainte de a se ridica roua, - pe ploaie sau la mai puţin de 24 de ore după ploile abundente, - când este ceaţă. Fiecare specie are momentul său optim de recoltare, atunci când principiile active se află în cantitate maximă. Deşi există excepţii, în general, epoca optimă de recoltare este: - primăvara timpuriu sau toamna târziu (când se recoltează părţile subterane ale plantei medicinale), - primăvara devreme (în cazul colectării scoarţei), - la începutul înfloritului (atunci când se colectează flori, inflorescenţe sau întreaga parte aeriană). - la maturitatea deplină (în cazul recoltării fructelor). Calendarul recoltării unor plante medicinale este prezentat mai jos, sub formă de tabel. |
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
POZIŢIE
|
||
 |
||
|
|
Plante medicinale
|
|
|
|
|
|
