|
CURPENUL DE PĂDURE
|
||
|
Curpenul de pădure (Clematis vitalba) este o liană întâlnită în zonele mai umede, de obicei căţărată pe arbori. |
||
|
Materia primă oficinală
|
||
|
De la această specie, în scopuri terapeutice, se recoltează în iunie-septembrie, înaintea fructificării, lăstarii tineri nelignificaţi, cu frunze şi flori, ei purtând numele de HERBA CLEMATIDIS. Aceştia se taie cu foarfeca de vie sau cu cuţitul ori se rup cu mâna. După ce se elimină impurităţile (frunze atacate sau brunificate, organe vegetale aparţinând plantei suport, fructificaţii, corpuri străine), materia primă se supune uscării sau, după caz, se prelucrează în stare proaspătă. Uscarea se realizează în spaţii curate, bine aerate, întunecoase, în 2-3 straturi. În stare proaspătă se utilizează atât lăstarii (HERBA CLEMATIDIS) cât şi frunzele (FOLIA CLEMATIDIS), primele fiind folosite pentru realizarea tincturii de curpen, iar cele din urmă, în scopul obţinerii, prin stoarcere, a unui suc revulsiv, care se aplică doar extern. |
||
|
Proprietăţi, recomandări
|
||
|
Sucul obţinut din stoarcerea frunzelor, este folosit de mult timp, de către medicina tradiţională, în scopul calmării durerilor reumatice, dar şi al altor algii articulare sau cutanate. Această utilizare, este pe deplin justificată, având în vedere afluxul local mare de sânge, provocat de către efectul revulsiv (M. Alexan, O. Bojor, Fl. Crăciun). Infuzia concentrată de curpen - sub formă uscată (2 linguri praf de CLEMATIDIS HERBA la 300 ml apă), se foloseşte extern, sub formă de cataplasme, pentru stimularea creşterii părului. Intern, curpenul se administrează sub formă de infuzie, care se prepară dintr-o linguriţă de materie primă uscată fin măcinată, la 500 ml apă. Ceaiul obţinut, nu se bea dintr-o dată, ci în 3-4 reprize, pe parcursul unei zile. Un astfel de preparat, prin acţiunea antiplegică, imunitară, antitumorală, antibacteriană şi fitoestrogenică, se recomandă în unele afecţiuni şi dereglaje, ca: paralizii; infecţii bacteriene; tumori, induraţii şi inflamaţii ganglionare; cancer al ganglionilor limfatici; limfedem; hiperfoliculinemie; prostatite, celulită. Principiile active din curpenul de pădure, îndeosebi anemonina, protoanemononina şi anemonolul, se mai pot extrage în soluţii uleioase şi în alcool etilic. Administrarea internă a preparatelor pe bază de curpen de pădure nu trebuie să depăşească 14 zile consecutive, urmând minimum o lună de pauză, după care cura se poate relua. |
||
|
Toxicitate, contraindicaţii, reacţii adverse
|
||
|
Planta este deosebit de toxică şi de revulsivă în stadiul proaspăt, prin seva sa, care conţine substanţe puternic corozive. Toxicitatea materiei prime uscate este sensibil mai redusă. Este absolut necesar, pentru evitarea unor intoxicaţii, respectarea dozajelor. Curpenul de pădure nu se administrează copiilor. Nu s-au constat reacţii adverse la o dozare corectă a HERBA CLEMATIDIS, însă administrarea îndelungată a preparatelor pe bază de curpen de pădure, chiar şi în cantităţi mici, poate fi dăunătoare, căci acumularea protoanemoninei în organism, exercită efecte citotoxice. |
||
|
|
POZIŢIE
|
|||
 |
|||
|
|
|||
|
|
Curpenul de pădure
|
||
|
TEME ASEMĂNĂTOARE
|
|
|