|
||
|
Năsturaşul (Nasturtium officinalis) este o plantă care creşte în mod spontan în locurile cu multă umezeală. Specia are o dezvoltare vegetală pronunţată, în ciuda taliei modeste. Năsturaşul, numit şi năsturel sau creson de fântână, a fost lut în cultură în aproape toată Europa (mai puţin în Balcani şi în spaţiul exsovietic). La noi, specia se procură aproape exclusiv din flora spontană, fiind utilizată ca plantă condimentară, alimentară, dietetică sau medicinală. |
||
|
||
|
Ca adjuvant, sub formă de suc sau salată, năsturelul se administrează în caz de edem, bronşită, anorexie, staze limfatice, diabet, tetanie (spasmofilie) şi calculoză urinară. Datorită glucobrasicinei, aceste preparate, posedă puternice proprietăţi antioxidante.
Năsturaşul se comportă ca antidot pentru nicotină, fiind indicat în tabacism. Curele de primăvară cu năsturaş, ca şi cele cu usturoiţă sunt deosebit de indicate fumătorilor, prin faptul că ajută la curăţarea plămânilor şi previne apariţia cancerului pulmonar. Deoarece planta stimulează şi epurează plămânii, ea este indicată ca supliment şi în astmul bronşic. Curele cu năsturaş sunt de asemenea indicate în toate formele de cancer (A. Duke, M. J. Bogenschutz-Godwin, J. duCellier, P. A. K. Duke). Aplicat extern, sucul de năsturaş frânează căderea părului, iar sub formă de gargară se foloseşte în caz de gingivită şi parodontoză. Din năsturaş, în amestec cu frunzele tinere şi proaspete de urzică (în părţi egale) se obţine, prin stoarcere, un suc, care, aplicat extern, frânează căderea părului, iar administrat intern prezintă un efect depurativ deosebit. ADMINISTRARE Se indică consumul a 20-30 g de frunze sau lăstari de năsturel pe zi, ca atare sau în combinaţii cu alte vegetale crude, sau administrarea zilnică a unui suc obţinut din 80-160 g. părţi verzi. Lichidul obţinut prin stoarcerea plantei, poate intra în combinaţie cu alte sucuri naturale, sau se diluează cu apă cu lămâie, până la obţinerea unui pahar de suc. CONTRAINDICAŢII, REACŢII ADVERSE Năsturaşul nu se va administra celor care suferă de ulcer gastric sau de nefroză şi nici copiilor mai mici de 4 ani. Femeile însărcinate trebuie să evite planta, deoarece aceasta poate produce contracţii uterine (A. Duke, M. J. Bogenschutz-Godwin, J. duCellier, P. A. K. Duke). Deoarece conţine principii uşor guşogene, este indicat ca năsturaşul să nu se administreze în formele severe de hiopotiroidism sau în alte forme de afecţiuni tiroidiene cu guşă. |
||
|
În scopuri condimentare, de la năsturel se folosesc frunzele tinere, fragede care se recoltează din flora spontană primăvara, înaintea înfloritului sau din culturi, în orice perioadă "verde" a anului, după planificarea recoltei de frunze. Acestea au o aromă fin-picantă, având gustul acrişor-uşor amărui (mai multe despre năsturel ca plantă codimentară). |
||
|
Năsturelul se poate înlocui în fitoterapeutică cu stupitul cucului (Cardamine amara, Cardamine pratensis) sau cu usturoiţa (Aliaria petiolata). |
||
|
|
POZIŢIE
|
|||
|
|
|||
|
|
|||
|
|
Năsturaşul (năsturelul)
|
||
|
TEME ASEMĂNĂTOARE
|
|
|
|
CUVINTE CHEIE
|
|
|