|
||
|
Cele două specii de trifoi; trifoiul alb (Trifolium repens) şi trifoiul roşu (Trifolium pratense) sunt plante ierboase foarte comune în flora României. Pe lângă valoarea furajeră, aceste specii vegetale se dovedesc a fi oficinale. |
||
|
||
|
||
|
Compuşii activi din flori, exercită asupra organismului uman, efecte antivirale, hiperparatiroidice, secretolitice, progesteronice, emenagoge şi estrogenice. Datorită acestor proprietăţi, extractele de trifoi roşu, se utilizează în tusea uscată, în gripă, în herpes, în hipocalcemiile cronice sau repetate (spasmofilie, tetanie), în acnee, în seboree, în prostatite, în hiperfoliculinemie precum şi în menopauză. Totodată, trifoiul roşu stimulează apariţia fluxului menstrual întârziat, intensifică debitul menstrelor în caz de hipomenoree şi reglează ciclurile menstruale dezordonate. Deoarece prezintă un efect antispastic şi calmant asupra aparatului genital feminin, aceste flori se indică în dismenoree.
Trifoiul roşu este folosit în boala canceroasă, atât ca preventiv (în cazul persoanele cu risc ereditar), cât şi în tratamentele propriu-zise, ca adjuvant. Ca preventiv, este recomandat femeilor la care în familie s-au semnalat cazuri de cancer mamar, iar în tratamente se foloseşte în cazul cancerului genital (ovarian, uterin, testicular). Extern se utilizează în tratamentul cancerului faringian şi laringian (gargară), al celui rectal şi al colonului (clisme), precum şi în cancerul vaginal (irigaţii). Irigaţiile vaginale cu extracte pe bază de trifoi roşu mai sunt indicate în vaginită şi în inflamaţiile uterului (metroanexite). Pentru femeile aflate la menopauză, trifoiul roşu se dovedeşte favorabil, reducând tulburările fiziologice şi nervoase caracteristice. Totodată, planta exercită o acţiune antiosteoporotică, intrând în lista suplimentelor naturale indicate femeilor trecute de 50 de ani. Prezenţa unor substanţe (acid, salicilic, fenoli, glicozizi), imprimă preparatelor pe bază de trifoi roşu, o acţiune calmantă (analgezică) şi antiinflamatoare asupra articulaţiilor, planta fiind recomandată în ameliorarea bolii reumatice, a gutei şi a spondilitei. De asemenea, extractele pe bază de trifoi roşu contribuie la mineralizarea osoasă şi la menţinerea densităţii oaselor. Trifoiul roşu mai prezintă proprietăţi diuretice şi antidiareice. Florile de trifoi exercită acţiune emolientă şi cicatrizantă asupra pielii. Extractele din flori, sub formă de cataplasme, sau ca băi generale, inhibă dezvoltarea negilor, hidratează pielea reducându-i în acelaşi timp excesul de sebum şi ajută la dispariţia treptată a acneei, în special al celei cu localizare toracică. Băile cu trifoi roşu sunt deosebit de indicate în cazul arsurilor solare, având efecte calmante şi reducând riscul apariţiei cancerului de piele. Aplicaţiile externe mai sunt utile în caz de eczemă, herpes (bucal sau genital) şi psoriazis. Cercetările din ultimul timp au demonstrat că substanţele prezente în florile de trifoi roşu, prezintă acţiune antibiotică asupra unor unor germeni care dezvoltă boli digestive, ca; Salmonella sau Shigella (A. Duke, M. J. Bogenschutz-Godwin, J. duCellier, P. A. K. Duke). În combinaţie, salicilaţii şi cumarinele din florile de trifoi roşu, exercită acţiune antiagregantă plachetară. Datorită acestei proprietăţi, trifoiul roşu menţine sănătatea vaselor de sânge, scăzând riscul apariţiei accidentelor cerebrale sau cardiace (M. Ebadi). CONTRAINDICAŢII, REACŢII ADVERSE Este bine să se evite administrarea preparatelor pe bază de trifoi roşu, în sarcină sau atunci când se vrea conceperea unui copil, căci există posibilitatea producerii unui avort. Trifoiul roşu nu se va administra în cazul unor tratamente cu substanţe anticoagulante, deoarece se pot produce hemoragii. Tratamentele interne cu această plantă nu se vor face simultan cu administrarea unor medicamente analgezice salicilate (aspirină). Persoanele predispuse la hemoragii, este bine să evite folosirea trifoiului roşu în cure. Se recomandă să nu se renunţe la tratamentele interne pe bază de trifoi roşu, în cazul tuturor formelor de litiază. PREPARARE, ADMINISTRARE În uz intern, florile uscate de trifoi roşu, se pot utiliza sub formă de infuzie sau de pulbere. Infuzia se prepară dintr-o lingură de flori la o cană cu apă. Se beau 2 astfel de ceaiuri zilnic. Pulberea se obţine prin măcinarea fină (cu râşniţa de cafea) a inflorescenţelor. Din acest praf, se ia câte o linguriţă, de trei ori pe zi, împreună cu suc de lămâie, cu ceai alimentar sau cu puţin vin natural de bună calitate. Pentru uzul intern, se folosesc extracte mai concentrate (100g flori la 1 litru de apă). Lichidul de spălături, gargară, clismă sau cataplasmă, se pregăteşte sub formă de infuzie sau de decoct. În cazul băilor generale, se folosesc 100g de flori la cadă. |
||
|
Ca şi florile, mierea de trifoi are utilitate în cure, fiind folosită în apiterapie. În produsele apicole din trifoi, pe lângă glucide (glucoză - 30%, fructoză 39%), vitamine şi minerale, se regăsesc şi multe principii active din flori. Sortimentele de miere de trifoi, prin conţinutul lor, ajută în ameliorarea sau vindecarea unor afecţiuni. Mierea de trifoi roşu prezintă efecte antiseptice, diuretice, depurative, antidiareice şi expectorante. Datorită acestor proprietăţi, produsul apicol se utilizează în caz de: retenţie hidrică, diaree, viroze respiratorii, gripă. De asemenea, mierea de trifoi roşu ajută la fixarea calciului în oase. Ceaiurile îndulcite cu miere de trifoi roşu (mierea se adaugă doar când ceaiul este călduţ) îşi sporesc efectul terapeutic. Mierea de trifoi alb, este foarte deschisă la culoare, aproape transparentă, de calitate superioară, cu gust fin şi plăcut. Ea prezintă proprietăţi expectorante. |
||
|
|
POZIŢIE
|
|||
 |
|||
|
|
|||
|
|
Trifoiul alb şi trifoiul roşu
|
||
|
APROFUNDAT
|
|
TEME ASEMĂNĂTOARE
|
|
|
|
|