|
||
|
Untişorul, grâuşorul sau sălăţica (Ranunculus ficaria) este o specie vegetală spontană care îşi arată florile galbene primăvara devreme. Planta este utilizată în alimentaţie, în dietetică şi în fitoterapia tradiţională şi cultă. |
||
|
||
|
Frunzele tinere şi fragede, care apar înaintea florilor, se administrează crude în cura de primăvară, sub forma unor salate (vezi salate din plante spontane) sau se gătesc ca spanacul. Supele şi ciorbele care conţin frunze de grâuşor sunt considerate a fi superioare celor de măcriş, urzică sau spanac, intrând în rândul delicateselor în Anglia. În arta culinară, frunzele proaspete de grâuşor se folosesc pe post de garnituri, sub formă de salată, mai ales la friptura de miel. Din frunzele crude opărite de untişor se poate prepara un aperitiv (vezi aici) iar bulbii de la axilele frunzelor se pot mura în oţet de tarhon (C. Pârvu). Frunzele tinere şi proaspete de untişor sunt antiscorbutice, antiastenice şi depurative. În stare fragedă, frunzele speciei Ranunculus ficaria combat astenia de primăvară şi ajută la refacerea calitativă şi cantitativă a sângelui, drenându-l în acelaşi timp de toxine. De asemenea, curele cu frunze de untisor, ameliorează circulaţia venoasă, fiind folositoare în dietele adjuvante tratamentului varicelor, hemoroizilor şi a bolilor de piele. • Precauţii Pragul maxim zilnic de consum recomandat pentru frunzele de sălăţică este de 100 g pentru adulţi şi 50 g pentru copii. Este bine ca cei care apelează pentru prima dată la frunzele de Ranunculus ficaria să-şi înjumătăţească consumul. Dacă se fac cure de primăvară cu cocteiluri de salate de plante spontane sau cu salate mixte (din verdeţuri sălbatice amestecate cu cele cultivate) sunt suficiente câteva frunze de untişor. Repetăm faptul că frunzele de sălăţică colectate în timpul înfloritului sau mai târziu, sunt toxice şi amare. |
||
|
Din frunzele, din partea aeriană sau din rădăcinile de untişor, toate recoltate doar înaintea înfloritului şi apoi supuse uscării, rezultă o materie primă utilizabilă preparării ceaiurior oficinale. Se foloseşte sub formă de infuzie (o linguriţă la 200 ml apă) în tratamentul varicelor, hemoroizilor şi a bolilor de piele. |
||
|
Preparatele fitoterapeutice de uz extern pe bază de untişor se realizează din partea aeriană sau mai bine din întreaga plantă, care se recoltează în timpul înfloritului. Are valoare doar materia primă proaspătă (prin uscare, cele mai valoroase principii din grâuşor se pierd). Pentru valorificarea pe termen mai lung a untişorului, din planta proaspătă se poate realiza o tinctură, şi mai departe, pe baza tincturii, se poate obţine un unguent. Astfel, cele 3 forme oficinale de uz extern sunt: - planta proaspătă zdrobită, - tinctura de untişor, - unguentul de untişor.
• Realizarea tincturii şi a unguentului de sălăţică
Tinctura de untişor (sălăţică, grâuşor) se prepară din planta proaspătă, care se macerează în alcool de cereale de 70%. În limita volumului recipientului de extracţie (de obicei un borcan cu capac înşurubabil), se aglomerează cât mai multă materie primă vegetală proaspătă, după care se toarnă alcoolul, astfel încât lichidul să acopere în întregime materialul vegetal. Timpul de macerare este de 2 săptămâni, timp în care extractul se agită din când în când.. Unguentul se obţine prin fierberea pe baia de apă (recipientul mai mare - baia, conţinând apă, iar cel mic - de pe baie, ulei), la foc mic a 100g ulei rafinat de floarea soarelui (uleiurile nerafinate nu se folosesc încălzite nici în uz extern şi nici intern) la care se adaugă 30 ml. tinctură de sălăţică. Procesul de extracţie se termină atunci când tot alcoolul s-a evaporat (când soluţia nu mai scoate bulbuci). După evaporarea alcoolului, compoziţiei i se adaugă 10 g ceară de albine şi 10 g. lanolină, amestecându-se în permanenţă până la lichefierea totală şi omogenă a amestecului. Se mai lasă câteva minute pe foc, după care se toarnă în borcănele de sticlă prevăzute cu capac. • Proprietăţile şi recomandările preparatelor de uz extern pe bază de untişor Preparatele de uz extern realizate din HERBA CHELIDONII MINORIS CUM RADIX prezintă efecte antiinflamatorii, antihemoroidale, astringente şi acaricide. Ele se aplică în zonele afectate de: eczeme, flebită, varice, hemoroizi, muşcături de păinjeni, râie, căpuşe înfipte în piele. |
||
|
|
||
|
În cele mai multe cazuri, este recomandată folosirea în tandem a tincturii şi a unguentului de untisor (locurile afectate se tamponează cu tinctură, după care se aplică, într-o peliculă, unguentul). |
||
|
|
POZIŢIE
|
|||
 |
|||
|
|
|||
|
|
Untişorul, grâuşorul sau sălăţica
|
||
|
|
|
CUVINTE CHEIE
|
|
|